A fost ucis Simon Bolivar?

Autorităţile din Venezuela au exhumat rămăşiţele lui Simon Bolivar, pentru a stabili cauza morţii acestuia, relatează BBC News online. Preşedintele venezuelean Hugo Chavez a ordonat deschiderea mormântului lui Bolivar, pentru că suspectează că acesta a fost ucis. Până acum s-a crezut că Bolivar a murit din cauza tuberculozei, în Columbia, în 1830.
Chavez a anunţat pe Twitter exhumarea eroului său, spunând că a plâns din cauza emoţiei. "Ce moment impresionant am trăit în această seară! Am văzut oasele marelui Bolivar!", a scris Chavez. "Acest schelet glorios trebuie să fie Bolivar, pentru că flacăra lui poate fi simţită. Bolivar trăieşte!", a mai scris liderul din Caracas.
Mai mult de 50 de experţi au examinat rămăşiţele pentru a vedea dacă Bolivar a fost cumva victima unei conspiraţii, a spus procurorul general. "Am făcut descoperiri importante, pe care le vom anunţa naţiunii când va veni momentul", a subliniat el.
Cunoscut drept "Eliberatorul", Bolivar a condus războiul revoluţionar din secolul al XIX-lea împotriva Spaniei, obţinând independenţa pentru Venezuela şi alte naţiuni sud-americane.
Pe numele său întreg, Simón Jose Bolívar Antonio de la Santisima Trinidad, copilul lui don Juan Vicente Bolívar, colonel de armată şi al donei Maria Conception Palacios, s-a născut în Caracas la 24 iulie 1783, fiind cel ce va duce mai departe neamul întemeiat de primul Bolívar venit în Lumea Nouă în 1590. A fost moştenitorul unei averi însemnate de plantaţii de trestie de zahăr, case, ferme, moşii şi sclavi, avere strânsă de strămoşii săi. La vârsta de 3 ani şi-a pierdut tatăl, iar la 10 mama, amândoi seceraţi de TBC. După moartea mamei, s-a terminat copilăria prinţului creol: surorile lui Juana şi Maria Antonia se căsătoriseră cu un an înainte, bunicul Feliciano Palacios murise tot atunci, iar el şi fratele său mai mare rămân în grija mătuşii Josefa şi a unchiului Pedro Palacios.
Conştienţi că în ciuda averii sale, Simón nu era decât un sălbatic, necunoscător al ortografiei, preceptelor filozofice ale lumii de rangul său şi bunelor maniere, dar era un Bolívar, unchii săi Esteban şi Pedro Palacios îl cheamă la ei în Madrid. Aici locuieşte în casa unchilor săi care-l introduc în cercul aristocraţilor. În contact cu viaţa de Curte, prinţul înţelege carenţele sale educative şi cere ajutorul marchizului de Ustariz, care-i dezvăluie operele lui Homer, Vergiliu, Horaţiu, Dante, Cervantes.
Simón devine un autodidact ce studiază gramatica, filozofia, citeşte poezie şi învaţă să respecte convenienţele sociale şi să scrie fără greşeli de ortografie.
La 17 ani se îndrăgosteşte de Maria Teresa Josefa Antonia Jaquina Rodriguez del Toro y Alaysa, fata unui bogat venezuelean. Pe 30 noiembrie 1800, Simón Bolívar cere consimţământul şi autorizaţia pentru a se căsători. Pentru că răspunsurile întârzie câteva luni, Bolívar pleacă la Bilbao şi apoi la Paris, unde asistă la proclamarea lui Napoleon ca prim consul.
După luni de aşteptare, în mai 1802 Simón şi Teresa se căsătoresc la Madrid, apoi pleacă împreună la Caracas şi San Mateo. Un an mai tarziu iubita sa soţie, Teresa, moare de friguri.
Văduv la 20 ani şi stăpân al unei imense averi, Simón Bolívar jură să nu se mai însoare niciodată şi se întoarce la Madrid. Mai târziu, va spune că moartea Teresei a fost cea care l-a transformat din bogatul latifundiar în generalul Bolívar.
Modul său de viaţă în Paris îi afectează sănătatea, dar educaţia primită la San Mateo şi Madrid influenţează decisiv modul de gândire al Liberatorului.
Indieni, mulatri, metişi, creoli, negri, sclavi ori liberi, pentru Simón Bolívar toţi locuitorii Venezuelei erau egali. Îşi doreşte independenţă şi emancipare pentru statele sud americane pe care le vedea prospere într-o federaţie sub conducerea unui singur om. Urăşte ideea aducerii unui "rege al Americii".
Când se întoarce la Caracas, în iulie 1807 bărbatul de 24 de ani îşi doreşte să rupă lanţurile stăpânirii spaniole; Revoluţia antispaniolă din Venezuela se declanşează în 1810 şi, până în 1821 au loc o serie nesfârşită de războaie în care victoriile parţiale alternau cu înfrângerile dezastruoase. În 1826 izbucneşte războiul civil, iar în 1828 are loc un atentat la viaţa lui Bolivar. Doi ani mai târziu generalul demisionează, convins ca el însuşi este o frână în calea împlinirii visului său de pacificator. Moare în acelaşi an, câteva luni mai târziu, sărac, bolnav de tuberculoză, ca şi părinţii săi, dar mai ales deziluzionat.