Treceți la conținutul principal

Cine sunt stranepotii Marthei Bibesco?


Urmaşii Marthei Bibescu au depus în instanţă o acţiune de revendicare a domeniului şi a Palatului Mogoşoaia. În cazul în care restituirea nu este posibilă, moştenitorii cer statului român să le plătescă valoarea de piaţă a palatului, evaluat provizoriu la 10 milioane de euro.
Christopher John Ghika, cetăţean britanic, şi sora lui, Jean Valentine Louise Ghika-Comăneşti sunt stranepotii Marthei si ai lui Geoge Valentin Bibescu. Singura fiica a cuplului Bibescu, Valentina, (in centrul fotografiei din dreapta) nici pe departe la fel de frumoasa ca mama sa, s-a casatorit cu Dimitrie (Dédé) Ghika la mijlocul anilor 20. Cei doi au impreuna doi copii, pe John Ghica (in fotografie sus, stanga, impreuna cu bunica sa, Martha), nascut in 1928 si pe George Dimitrie, nascut in 1936, la Paris (acesta a fost adoptat, se pare, de bunica sa, Martha. Tanarul John Ghika a locuit mult timp in Anglia, chiar in timpul celui de-al doilea razboi mondial, unde a urmat studiile la Worcester College, Oxford. Dupa venirea comunistilor, parintii sai au fost arestati, iar de el a avut grija bunica sa, Martha Bibescu, care reusise sa plece la timp din Romania comunista. Valentina si Dimitrie Ghica au fost eliberati de-abia in 1956, moment in care, datorita eforturilor diplomatice depuse de Martha Bibescu, reusesc sa pareseasca Romania. John Ghika a facut o cariera spectaculoasa in armata britanica, a fost general in Irish Guard, si, coincidenta stranie si cam nefericita, i-a revenit misiunea de a comanda parada de onoare din fata Palatului Buckingham, organizata cu prilejul vizitei sotilor Ceausescu in Regatul Unit. John Ghika s-a casatorit in 1968 cu Judy Davidson-Smith si au avut impreuna doi copii, pe Jean Valentine Louise Ghika-Comanesti si pe Christopher John Ghika care este incadrat in armata britanica. Cristopher s-a casatorti cu Clare Allenson si au impreuna doi copii. Acestia sunt mostenitorii familiei Bibescu in Romania. In 1995, cu 8 ani inainte de a muri, John Ghika a vizitat Romania, la invitatia unei fundatii culturale. Cristopher si sora sa, Jean Valentine, sunt reprezentati in procesul de revendicare a domeniului Mogosoaia de avocatul Valeriu Stoica.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni