Treceți la conținutul principal

CUTREMURUL DIN 1940: 500 DE MORTI IN BUCURESTI

A avut 7,4 grade pe scara Richter, o durata de 45 de secunde si s-a produs la ora 3:39 dimineața. Epicentrul cutremurului a fost în zona Vrancea, la o adâncime de circa 133 km. Efectele au fost devastatoare în centrul și sudul Moldovei, dar și în Muntenia. Numărul victimelor a fost estimat la 1.000 de morți și 4.000 de răniți, cei mai multi în Moldova. Cifra exactă a victimelor nu a fost cunoscută, informațiile erau atent cenzurate din cauza războiului.

DE LA MOSCOVA LA ISTANBUL

Cutremurul s-a resimțit pe mai mult de 2 milioane km². Mișcarea terenului s-a simțit spre est la OdessaCracoviaPoltavaKiev și până la Moscova. Spre nord, aria macroseismică s-a întins până la Leningrad; spre vest până peste fluviul Tisa, iar spre sud-vest și sud, în Iugoslavia, în toată Bulgaria și mai departe până la Istanbul.
Cutremurul din 1940 a fost resimțit puternic la București, unde a produs importante pagube și între 300 și 500 de morți. Blocul Carlton, simbol al Bucureștiului interbelic și una dintre cele mai moderne clădiri ale vremii, construit din beton armat s-a prabusit. Majoritatea persoanelor decedate în București în urma seismului se găseau în această clădire, După cutremur, subsolul clădirii a fost cuprins de flăcări ceea ce a îngreunat intervenția echipelor de salvare. „La ora 4, focul izbucnit la subsol, continua să ardă, împrăștiind valuri de fum”, mai preciza presa vremii. 
PROIECTANTUL BLOCULUI CARLTON, CONDAMNAT
Proiectantul, unul din marii arhitecți ai vremii, prințul G. M. Cantacuzino, din familia Cantacuzinilor, profesor de istoria arhitecturii la Facultatea de Arhitectură, a fost considerat vinovat și condamnat la închisoare. Constructorul a avut aceeași soartă.
Alături de blocul Carlton, multe alte structuri înalte din Capitală au fost grav deteriorate: printre ele, blocul Belvedere de pe strada Brezoianu nr. 7 si blocul Wilson.
 Primăria Bucureștiului a primit peste 2.500 de cereri de asistență la clădirile avariate. S-au înregistrat pagube mari la zeci de clădiri: la Ateneul RomânTeatrul NaționalOpera, pe tot parcursul Căii Victoriei, la Casa de Depuneri, Palatul Poștei, Palatul Justiției. Toate ceasurile publice s-au oprit.
Printre clădirile afectate au fost și Închisoarea Doftana, ale cărei ziduri s-au prăbușit, cauzând moartea mai multor persoane.

ORASUL PANCIU, DISTRUS COMPLET

Orașul Panciu a fost distrus în proporție de 99% (din 371 case de zid, numai 5 au rămas în picioare, împreună cu 57 case de paiantă sau din bârne aflate la periferie). La Chișinău, cutremurul a făcut 78 victime și a afectat 2.795 de clădiri. In Bulgaria, 15 persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale.
Cutremurul a cauzat și importante efecte morfologice la nivelul scoarței terestre, în special în regiunile subcarpatice din Muntenia și Moldova; aceste efecte s-au manifestat prin alunecări de teren, fisuri, tasări, formarea de crăpături în straturile superficiale ale scoarței, țâșniri de apă din crăpăturile formate paralel cu cursurile râurilor.

EFECTE POLITICO-STRATEGICE

Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a determinat o amânare a instalării de baze militare germane pe teritoriul românesc.
După evaluarea pagubelor, Asociația Generală a Inginerilor din România a efectuat un studiu detaliat cu privire la efectul seismului asupra clădirilor din beton armat. Inginerii au ajuns la concluzia că normele referitoare la calculul construcțiilor din beton armat nu prevedeau riscul seismic, fiind copiate după modelul german. Doar ca Germania se situeaza într-o zonă fără risc seismic.

Romania se afla sub guvernare legionara, iar propaganda a profitat de nenorocire pentru a valoriza implicarea reprezentantilor Miscarii. Citam dintr-un comunicat oficial publicat in Gazeta Municipala din 17 noiembrie 1940: "Marea nenorocire care a lovit Capitala, a fost un nou examen pentru cadrele legionare. Oamenii din toate paturile sociale, a caror inimä bate sub stindardul verde, au alergat la apel al conducatorilor si au dat un ajutor care nu poate fi pretuit. Legiunea se dovedeste a avea inchegarea sufleteasca necesara neamului si tarii noastre in grelele timpuri care ne lovesc".

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

ANNE FRANK, FETIȚA-SIMBOL A VICTIMELOR NAZISMULUI

  Anne s-a născut pe 12 iunie 1929 în Frankfurt, fiind cea de-a doua fiică a lui Otto Frank și a lui Edith Frank și a avut o soră care era cu trei ani mai mare, Margot Frank. Familia Frank, evrei reformați, locuia într-un cartier cu oameni de diferite credințe, Anne având prietene romano-catolice, protestante și evreice. Părinții nu erau stricți în ceea ce privește tradițiile religioase, cea mai religioasă dintre ei fiind mama, Edith, iar Otto, care avea o bibliotecă vastă, se ocupa îndeaproape de educația fetelor, îndemnându-le să citească. După ce naziștii au ajuns la putere în Germania, Otto Frank a hotărât să deschidă o filială a firmei pe care o avea, Opekta, la Amsterdam, în Olanda. Inițial, tatăl familiei s-a mutat singur la Amsterdam în 1933, iar Edith și fetele l-au urmat în februarie 1934. Patru ani mai târziu, în 1938, Otto a înființat, împreună cu Herman van Pels, tot evreu, exilat din Osnabrück, o a doua firmă, Pectacon, care vindea mirodenii. În mai 1940 Olanda a fo

Moştenitorii Iranului de altădată: Frumoasele soţii ale şahului Mohammad Reza Pahlavi

Cele trei regine ale Iranului: Fawzia, Soraya şi Farah Mohammad Reza Șah Pahlavi s-a n ă scut pe 26 octombrie 1919 în Teheran şi a fost fiul şahului Reza Pahlavi al Persiei și ultimul monarh al Iranului. Tânărul şah a primit o educație occidentală și, prin urmare, a fost un prieten al Statelor Unite și al statelor din vestul Europei.  Când Mohammad Reza a împlinit 11 ani, tatăl său l-a înscris la Institut Le Rosey, un internat elvețian, pentru studii suplimentare. Mohammad a plecat în Elveția pe 7 septembrie 1931, unde cursurile se ţineau în limba franceză, fiind primul prinţ moştenitor iranian care a fost trimis în străinătate pentru a fi educat.  S-a întors în ţara natală pentru a obține diploma de bacalaureat în 1936 şi, după revenirea în Iran, a fost înregistrat l a academia militară din Teheran, unde a rămas înscris până în 1938, absolvind ca locotenent. Regina Fawzia După absolvire, Mohammad Reza a fost repede promovat la gradul de căpitan, rang pe care l-