Treceți la conținutul principal

Viața aventuroasă a Amaliei, străbunica lui Carol I. Relația de amor a prințesei cu primul soț al viitoarei soții a lui Napoleon Bonaparte

Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg s-a născut pe 6 martie și a fost fiica prințului Philip Joseph de Salm-Kyrburg și a Mariei Theresa de Hornes.
Prințesa s-a născut la Paris, unde părinții ei, aristocrați germani, s-au mutat în jurul anului 1750. Amalie avea trei surori și un frate, toți mai mari, și a primit educația potrivit rangului ei, studiind mai întâi la mănăstirea Port Royal, apoi la cea de la Bellechasse.
În 1782, la cererea părinților ei, prințesa s-a căsătorit cu Anton Aloys, Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen. În primăvara anului 1783, tânăra era deja însărcinată și, anul următor, soții se mută la Sigmaringen, reședința soțului ei.
Dar noul oraș nu a fost deloc pe gustul ei astfel că, la zece săptămâni după nașterea fiului ei, Karl, prințesa s-a întors în orașul natal, Paris, părăsindu-și soțul,și a decis să rămână aici.
În timpul Revoluției franceze, unicul frate al Amaliei, Frederic al III-lea, și iubitul pe care prințesa și-l făcuse după ce își părăsise soțul, generalul Alexandre de Beauharnais, au fost ghilotinați, dar Amalie Zephyrine a reușit să supraviețuiască tulburărilor revoluției.
În 1797, ea a cumpărat în secret cimitirul Picpus în care fratele și iubitul ei fuseseră îngropați într-o groapă comună, cel care astăzi este cel mai mare cimitir privat din Paris. În ciuda pierderilor dragi pe care le-a suferit, prințesa a menținut relații bune cu multe figuri influente ale Revoluției franceze, cum au fost, de pildă, diplomatul Charles-Maurice de Talleyrand și Josephine de Beauharnais, soția văduvă a amantului ei, Alexandre, și viitoarea soție a lui Napoleon Bonaparte.
Câțiva ani mai târziu, Amalie Zephyrine a folosit cu succes contactele pe care și le făcuse la curtea lui Napoleon pentru a menține suveranitatea principatului său de Sigmaringen, mai ales după ce a devenit tutore al nepotului ei, Frederic al IV-lea de Salm-Kyrburg.
În contrapartidă, condiția lui Napoleon pentru a salva principatul de Sigmaringen a fost ca fiul Amaliei, Karl, să se căsătorească cu Antoinette Murat, nepoata lui Joachim Murat, care a fost rege al celor Două Sicilii din 1808 până în 1815 și era cumnatul lui Napoleon Bonaparte, fiind căsătorit cu sora mai mică a lui Napoleon, Caroline Bonaparte.

Pentru familia Hohenzollern-Sigmaringen alianța lui Karl cu Antoinette a fost o căsătorie greu de acceptat pentru că Antoinette era fiica unui cârciumar, însă mariajul a fost unul fericit. Din această căsătorie s-au născut patru copii, printre care și Karl Anton, tatăl viitorului rege Carol I al României.
După douăzeci de ani petrecuți la Paris, prințesa Amalie, care era în continuare căsătorită cu Anton Aloys, s-a întors, în 1822, la Hohenzollern-Sigmaringen, unde a locuit într-o anexă a fostei mănăstiri Inzigkofen și, apoi, într-o reședință numită Prinzenbau, pe care soțul ei o construise pentru ea lângă castel.
La finalul vieții, Amalie a devenit foarte iubită de oamenii din Sigmaringen pentru că dădea regulat pomeni celor săraci, ajuta școlile și a înființat chiar un institut de educare a tinerelor fete.
Prințesa Amalia, străbunica regelui Carol I al României, a murit pe 17 octombrie 1841, la vârsta de 81 de ani, înconjurată de familie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia...

O curtezana devenita printesa

Liane de Pougy a fost una dintre cele mai frumoase si celebre curtezane ale Parisului, dansatoare la Folies Bergères. La doar 16 ani se casatoreste cu un ofiter de marina si da nastere unui baietel, Marco Pourpe. Cum mariajul sau se dovedeste a fi nefericit, decide sa plece la Paris unde incepe sa practice prostitutia. Se intampla sa se cunoasca cu contesa Valtesse de la Bigne, care o initiaza in arta seductiei si o transforma dintr-o femeie de strada intr-o femeie interesata de pictura, muzica si literatura. Apoi tanara ajunge vedeta la Folies Bergeres, un cabaret care functioneaza si astazi in Arondismentul 9, la Paris. Devine o demimondena, rivala a celebrei in epoca "La Belle Otero". In 1920 se casatoreste, pentru a doua oara, cu printul Georges Ghika. Ea avea 51 de an, iar printul era cu 20 de ani mai tanar... Aceasta casatorie functioneaza doar 16 ani, dar frumoasa Liane de Pougy nu mai divorteaza, ci doar se separa de print. Acesta o paraseste, indragostit de o femeie...

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...