Viața aventuroasă a Amaliei, străbunica lui Carol I. Relația de amor a prințesei cu primul soț al viitoarei soții a lui Napoleon Bonaparte

Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg s-a născut pe 6 martie și a fost fiica prințului Philip Joseph de Salm-Kyrburg și a Mariei Theresa de Hornes.

Prințesa s-a născut la Paris, unde părinții ei, aristocrați germani, s-au mutat în jurul anului 1750. Amalie avea trei surori și un frate, toți mai mari, și a primit educația potrivit rangului ei, studiind mai întâi la mănăstirea Port Royal, apoi la cea de la Bellechasse.

În 1782, la cererea părinților ei, prințesa s-a căsătorit cu Anton Aloys, Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen. În primăvara anului 1783, tânăra era deja însărcinată și, anul următor, soții se mută la Sigmaringen, reședința soțului ei.

Dar noul oraș nu a fost deloc pe gustul ei astfel că, la zece săptămâni după nașterea fiului ei, Karl, prințesa s-a întors în orașul natal, Paris, părăsindu-și soțul,și a decis să rămână aici.

În timpul Revoluției franceze, unicul frate al Amaliei, Frederic al III-lea, și iubitul pe care prințesa și-l făcuse după ce își părăsise soțul, generalul Alexandre de Beauharnais, au fost ghilotinați, dar Amalie Zephyrine a reușit să supraviețuiască tulburărilor revoluției.

În 1797, ea a cumpărat în secret cimitirul Picpus în care fratele și iubitul ei fuseseră îngropați într-o groapă comună, cel care astăzi este cel mai mare cimitir privat din Paris. În ciuda pierderilor dragi pe care le-a suferit, prințesa a menținut relații bune cu multe figuri influente ale Revoluției franceze, cum au fost, de pildă, diplomatul Charles-Maurice de Talleyrand și Josephine de Beauharnais, soția văduvă a amantului ei, Alexandre, și viitoarea soție a lui Napoleon Bonaparte.

Câțiva ani mai târziu, Amalie Zephyrine a folosit cu succes contactele pe care și le făcuse la curtea lui Napoleon pentru a menține suveranitatea principatului său de Sigmaringen, mai ales după ce a devenit tutore al nepotului ei, Frederic al IV-lea de Salm-Kyrburg.

În contrapartidă, condiția lui Napoleon pentru a salva principatul de Sigmaringen a fost ca fiul Amaliei, Karl, să se căsătorească cu Antoinette Murat, nepoata lui Joachim Murat, care a fost rege al celor Două Sicilii din 1808 până în 1815 și era cumnatul lui Napoleon Bonaparte, fiind căsătorit cu sora mai mică a lui Napoleon, Caroline Bonaparte.

Pentru familia Hohenzollern-Sigmaringen alianța lui Karl cu Antoinette a fost o căsătorie greu de acceptat pentru că Antoinette era fiica unui cârciumar, însă mariajul a fost unul fericit. Din această căsătorie s-au născut patru copii, printre care și Karl Anton, tatăl viitorului rege Carol I al României.

După douăzeci de ani petrecuți la Paris, prințesa Amalie, care era în continuare căsătorită cu Anton Aloys, s-a întors, în 1822, la Hohenzollern-Sigmaringen, unde a locuit într-o anexă a fostei mănăstiri Inzigkofen și, apoi, într-o reședință numită Prinzenbau, pe care soțul ei o construise pentru ea lângă castel.

La finalul vieții, Amalie a devenit foarte iubită de oamenii din Sigmaringen pentru că dădea regulat pomeni celor săraci, ajuta școlile și a înființat chiar un institut de educare a tinerelor fete.

Prințesa Amalia, străbunica regelui Carol I al României, a murit pe 17 octombrie 1841, la vârsta de 81 de ani, înconjurată de familie.