Domnița Bălașa Brâncoveanu, martoră la decapitarea tatălui său, a ctitorit apoi o biserică, un azil de bătrâni și o școală

Domniţa Bălaşa a fost cel de-al noualea copil și a șasea fiică a domnitorului Constantin Brâncoveanu si a soției lui, doamna Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popești, un comerciant ridicat la rang boieresc de Mihai Viteazul și pus pe tron de familia Cantacuzini. Bălașa s-a născut in anul 1693, în cel de al cincilea an de domnie al tatălui său și, ajunsă la varsta de 15 ani, în mai 1708, a fost măritată, la dorința lui Constantin Brâncoveanu, cu Manolache Lambrino San Chirita Andronache Rangavi. Acesta provenea dintr-o famile de origine greacă, fiind fiul marelui hartofilax al Patriarhiei din Constantinopol, și a fost ridicat la funcția de mare ban al Craiovei și ispravnic al scaunului Bucureștilor.

Intrat în dizgrația sultanului Ahmed al III-lea, Constantin Brâncoveanu avea să piardă în 1714 tronul Țării Românești. Capugiul Mustafa-aga, unul dintre cei mai vechi prieteni ai lui Brâncoveanu, a fost trimis la București și primit de domnitor în marea sală de audiență. Scena a fost descrisă de Anton Maria Del Chiaro, secretarul florentin al domnitorului, care povestește că trimisul sultanului i-a spus că regretă că îi aduce o știre proastă, dar trebuie să se supună voinției divine și să asculte ordinele sultanului. Mustafa-aga a scos o năframă de mătasă neagră și a pus-o pe umărul domnitorului spunându-i: "mazil", adică detronat.
Brâncoveanu a fost apoi închis sub pază în sala de audiență, iar Mustafa-aga le-a citit boierilor firmanul prin care fostul domn și întreaga sa familie erau declarați haini, apoi au fost sigilate tezaurul public și tezaurul privat, iar a doua zi au fost luați pe sus de la curtea din Bucureşti şi dusă la Constantinopol.
Domniţa Bălaşa nu ştia în acel moment nimic din ceea ce păţea familia sa. Ea se afla împreună cu soţul ei, Manolache Lambrino, la Constantinopol, într-o misiune de a aranja nunta fratelui mai mic, Radu, cu Anna, fiica lui Antioh Cantemir.
Când vestea mazilirii domnitorului a ajuns în capitala Imperiului Otoman, Domniţa Bălaşa a fost închisă în închisoarea femeilor, Ceauş Emini.Turcii au torturat-o şi au chinuit-o zile în şir pentru a afla unde se află ascunse averile tatăl ei, Constantin Brâncoveanu.
Aici, în închisoare, Bălaşa s-a întâlnit cu mama ei şi, după câteva luni de detenție, au asistat împreună la cumplita ucidere a lui Brâncoveanu şi a celor patru băieți: Constantin, Ștefan, Radu și Matei, care a avut loc pe 15 august. După moartea tatălui şi a fraţilor, Bălaşa a rămas în continuare sub robie, ajungând împreună cu mama şi cumnata ei în seraiul Sultanului. Turcii le-au chinuit în continuare pe femei pentru a afla unde sunt ascunse averile familiei, apoi le-au trimis la închisoarea Bostangi Başa, unde au stat închise timp de şapte luni.
Au scăpat doar după ce au fost răscumpărate, dar li s-a interzis întoarcerea în ţară și au fost exilate la Kutias, în Caucaz. Abia în noiembrie 1716, Bălașa Brâncoveanu şi mama ei, Marica, au reuşit să se întoarcă în Țara Româneacă.
Ajunsă acasă, Bălașa a ridicat împreună cu soţul ei, Manolache Lambrino, o casă de locuit, apoi a înfiinţat o şcoală, o mică biserică şi un azil de bătrâni în apropierea locuinței. Pentru că nu a avut copii, Bălașa și-a dedicat întreaga avere lăcaşurilor de binefacere înfiinţate de ea.
După moartea soţului, a luat decizia construirii unei noi biserici, mai mare şi mai încăpătoare, noua construcție fiind finalizată în 1753. Un an mai târziu Bălașa Brâncoveanu a murit, la vârsta de 59 de ani.
După cutremurul din 1838, biserica făcută de Domniţa Bălaşa a fost grav deteriorată, așa că a fost luată decizia dărâmării ei. Pe aproximativ acelaşi loc s-a construit o a treia biserică, între anii 1838-1842, care a fost ctitorită de Safta Brâncoveanu, fiica lui Teodor Balș și a Profirei Rosetti, văduva marelui ban Grigore Brâncoveanu, cea care a fondat și Spitalul Brâncovenesc, dar biserica nu a rezistat decât 40 de ani, pentru că fusese construită pe un teren inundabil.
Între anii 1881-1885 a fost zidită actuala biserică "Domniţa Bălaşa" în interiorul căreia, între pronaos și naos, pe partea dreaptă, se află mormântul domniței Bălașa care are, din anul 1884 un monument funerar din marmură albă, "Întristarea", opera sculptorului Ion Georgescu. Tot aici se află și mormântul domniței Zoe Brâncoveanu, soția domnitorului Gheorghe Bibescu, al cărei monumentul funerar a fost realizat de sculptorul francez Jules Roulleau. În parcul bisericii se află monumentul Domniței Bălașa, una dintre cele mai frumoase lucrări ale sculptorului Karl Storck, pe soclul căreia sunt înscrise numele moșiilor care au format zestrea acordată bisericii de către fiica domnitorului Constantin Brâncoveanu.