Treceți la conținutul principal

Imnul lui Handel pentru Caroline, una dintre cele mai influente regine din istoria Angliei


Caroline de Brandenburg-Ansbach s-a născut pe 1 martie 1683 la Ansbach, în Germania, fiind fiica lui Johann Friedrich, Margraf de Brandenburg-Ansbach și a celei de-a doua soții, Prințesa Eleonora Erdmuthe de Saxa-Eisenach. Când fetiţa avea trei ani, tatăl ei a murit de variolă la vârsta de 32 de ani,  iar Caroline și fratele ei mai mic, Wilhelm Frederick, au părăsit Ansbach împreună cu mama lor.
În 1692, mama Carolinei s-a căsătorit cu Electorul de Saxonia, astfel că ea și copiii s-au mutat la curtea saxonă, la Dresda. Doi ani mai târziu, Eleonore Erdmuthe a devenit din nou văduvă după ce soțul ei a contactat variolă de la una dintre metresele sale. Eleonore a murit în 1696, iar copiii, Caroline și Wilhelm Frederick, s-au întors la Ansbach pentru a sta cu fratele lor vitreg, Margraful Georg Frederick II. Curând Caroline a ajuns la Lützenburg în afara Berlinului, în grija lui Frederick Elector de Brandenburg și a soției acestuia, Sophia Charlotte, care fusese prietenă cu mama decedată.
Frederick și Sophia Charlotte au devenit rege și regină a Prusiei în 1701 şi astfel micuţa Caroline a luat contact cu un mediu intelectual absolut diferit faţă de tot ceea ce cunoscuse până atunci, fiind tratată ca o fiică de regina Prusiei.
În iunie 1705, deşi Sophia Charlotte murise de puţin timp, nepotul ei, George Augustus, prinț de Hanovra, a vizitat curtea din Ansbach incognito, pentru a o cunoaşte pe Caroline, despre care citise în rapoarte diplomatice că are "o incomparabila frumusețe și multiple atributele mentale". 
George Augustus s-a îndrăgostit de fată şi şi-a declinat adevărata identitate: era moștenitorul Electorului de Hanovra și al treilea în linie la succesiunea tronului Marii Britanii.
Pe 22 august 1705, Caroline a ajuns în Hanovra pentru nunta cu George Augustus şi după scurt timp a rămas însărcinată. Primul ei copil, Prințul Frederick, s-a născut pe 20 ianuarie 1707. La câteva luni după naștere, în iulie, Caroline s-a îmbolnăvit de variolă. Copilul a fost ținut departe de ea, însă George Augustus a îngrijit-o devotat, îmbolnăvindu-se și el. Din fericire, au reuşit să se vindece amândoi, iar în următorii șapte ani, Caroline a avut încă trei copii, Anne, Amelia și Caroline.
Cuplul  a avut un mariaj fericit, deși el a continuat să aibă metrese, două dintre amantele lui cunoscute au fost Henrietta Howard, mai târziu contesă de Suffolk, și, din 1735, Amalie von Wallmoden, contesă de Yarmouth.
În iunie 1714, Electoarea Sophia, nepoata regelui Iacob I al Angliei, a murit în brațele Carolinei, la vârsta de 84 de ani, și socrul Carolinei a devenit moștenitorul prezumptiv al reginei Anne. Câteva săptămâni mai târziu, Anne a murit și astfeş Electorul de Hanovra a fost proclamat succesorul ei, devenind regele George I al Marii Britanii.
Odată cu ascensiunea la tron a lui George I, în 1714, soțul Carolinei a devenit Duce de Cornwall și apoi Prinț de Wales, iar Caroline - Prințesă de Wales, fiind prima Prințesă de Wales în peste 200 de ani.
Inteligenta prinţesă a devenit regină consort la moartea socrului ei în 1727 și a fost încoronată împreună cu soțul ei la Westminster Abbey pe 11 octombrie în același an.
Pentru următorii zece ani, Caroline a avut o influență imensă la curtea Angliei, urmând principiile de viaţă ale reginei Sophia Charlotte a Prusiei. A sprijinit actele de clemență pentru iacobiți, libertatea presei și libertatea de exprimare în Parlament.
Cuplul regal a avut mari probleme cu fiul lor cel mare, Frederick, Prinț de Wales, care rămasese în Germania când ei au venit în Anglia. Acesta avea metrese și datorii, era pasionat de jocurile de noroc, se opunea convingerilor politice ale tatălui său și se plângea de lipsa lui de influență în guvern. 
Ca regină a Angliei, Caroline s-a înconjurat de artiști, scriitori și intelectuali, a avut o colecţie impresionantă de bijuterii, în special camee, a achiziționat opera de artă.
Regina a murit pe 20 noiembrie 1737 la Palatul St. James, la vârsta de 54 de ani, iar soțul ei i-a supraviețuit 23 de ani. Caroline a fost înmormântată la Westminster Abbey pe 17 decembrie, dar Frederic, fiul nerecunoscător, nu a fost invitat la înmormântare. Georg Friederich Handel a compus, cu această ocazie celebrul The Ways of Zion Do Mourn, un imn pentru regina Caroline. Istoricii moderni o consideră astăzi una dintre cele mai influente consoarte din istoria britanică.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...