Caroline de
Brandenburg-Ansbach s-a născut pe 1 martie 1683 la Ansbach, în Germania, fiind
fiica lui Johann Friedrich, Margraf de Brandenburg-Ansbach și a celei de-a doua
soții, Prințesa Eleonora Erdmuthe de Saxa-Eisenach. Când fetiţa avea trei ani,
tatăl ei a murit de
variolă la vârsta de 32 de ani, iar Caroline
și fratele ei mai mic, Wilhelm Frederick, au părăsit Ansbach împreună cu mama
lor.
În 1692, mama
Carolinei s-a căsătorit cu Electorul de Saxonia, astfel că ea și copiii s-au mutat la
curtea saxonă, la Dresda. Doi ani mai târziu, Eleonore Erdmuthe a devenit din
nou văduvă după ce soțul ei a contactat variolă de la una dintre metresele sale. Eleonore
a murit în 1696, iar copiii, Caroline și Wilhelm Frederick, s-au întors la
Ansbach pentru a sta cu fratele lor vitreg, Margraful Georg Frederick II.
Curând Caroline a ajuns la Lützenburg în afara Berlinului, în grija lui
Frederick Elector de Brandenburg și a soției acestuia, Sophia Charlotte, care
fusese prietenă cu mama decedată.
Frederick și
Sophia Charlotte au devenit rege și regină a Prusiei în 1701 şi astfel micuţa
Caroline a luat contact cu un mediu intelectual absolut diferit
faţă de tot ceea ce cunoscuse până atunci, fiind tratată ca o fiică de regina
Prusiei.
În iunie
1705, deşi Sophia Charlotte murise de puţin timp, nepotul ei, George Augustus,
prinț de Hanovra, a vizitat curtea din Ansbach incognito, pentru a o cunoaşte
pe Caroline, despre care citise în rapoarte diplomatice că are "o
incomparabila frumusețe și multiple atributele mentale".
George
Augustus s-a îndrăgostit de fată şi şi-a declinat adevărata identitate: era
moștenitorul Electorului de Hanovra și al treilea în linie la
succesiunea tronului Marii Britanii.
Pe 22 august
1705, Caroline a ajuns în Hanovra pentru nunta cu George Augustus şi după scurt
timp a rămas însărcinată. Primul ei copil, Prințul Frederick, s-a
născut pe 20 ianuarie 1707. La câteva luni după naștere, în iulie, Caroline s-a
îmbolnăvit de variolă. Copilul a fost ținut departe de ea, însă George Augustus
a îngrijit-o devotat, îmbolnăvindu-se și el. Din fericire, au reuşit să se
vindece amândoi, iar în următorii șapte ani, Caroline a avut încă trei copii,
Anne, Amelia și Caroline.
Cuplul a avut un mariaj fericit, deși el a continuat
să aibă metrese, două dintre amantele lui cunoscute au fost Henrietta Howard,
mai târziu contesă de Suffolk, și, din 1735, Amalie von Wallmoden, contesă de
Yarmouth.
În iunie
1714, Electoarea Sophia, nepoata regelui Iacob I al Angliei, a murit în brațele
Carolinei, la vârsta de 84 de ani, și socrul Carolinei a devenit moștenitorul
prezumptiv al reginei Anne. Câteva săptămâni mai târziu, Anne a murit și astfeş Electorul de Hanovra a fost proclamat succesorul ei, devenind regele George I
al Marii Britanii.
Odată cu
ascensiunea la tron a lui George I, în 1714, soțul Carolinei a devenit
Duce de Cornwall și apoi Prinț de Wales, iar Caroline - Prințesă de Wales, fiind prima Prințesă de Wales în peste 200 de ani.
Inteligenta prinţesă a devenit regină consort la moartea socrului ei în 1727 și a fost încoronată
împreună cu soțul ei la Westminster Abbey pe 11 octombrie în același an.
Pentru următorii
zece ani, Caroline a avut o influență imensă la curtea Angliei, urmând
principiile de viaţă ale reginei Sophia Charlotte a Prusiei. A sprijinit actele
de clemență pentru iacobiți, libertatea presei și libertatea de exprimare în
Parlament.
Cuplul regal
a avut mari probleme cu fiul lor cel mare, Frederick, Prinț de Wales, care rămasese
în Germania când ei au venit în Anglia. Acesta avea metrese și datorii, era
pasionat de jocurile de noroc, se opunea convingerilor politice ale tatălui său
și se plângea de lipsa lui de influență în guvern.
Ca regină a
Angliei, Caroline s-a înconjurat de artiști, scriitori și intelectuali, a avut
o colecţie impresionantă de bijuterii, în special camee, a achiziționat opera de
artă.
Regina a
murit pe 20 noiembrie 1737 la Palatul St. James, la vârsta de 54 de ani, iar soțul
ei i-a supraviețuit 23 de ani. Caroline a fost înmormântată la Westminster Abbey
pe 17 decembrie, dar Frederic, fiul nerecunoscător, nu a fost invitat la
înmormântare. Georg Friederich Handel a compus, cu această ocazie celebrul The Ways of Zion Do Mourn, un imn pentru
regina Caroline. Istoricii moderni o consideră astăzi una dintre cele mai
influente consoarte din istoria britanică.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti