Uciderea lui Carol cel Bun, contele de Flandra care a devenit sfânt

Carol s-a născut în Danemarca, fiind unicul fiu al regelui Canut al IV-lea al Danemarcei şi al soţiei sale, Adela de Flandra. Tatăl său a fost asasinat în catedrala din Odense în 1086, iar Adela s-a refugiat, înapoindu-se în Flandra, împreună cu Carol, pe atunci copil. Copilul a crescut la curtea comitală a bunicului său, Robert I Frizonul și a unchiului, Robert al II-lea. În 1092, Adela a plecat în sudul Italiei pentru a se căsători a doua oară, cu Roger Borsa, ducele normand de Apulia, lăsându-l pe micuţ în Flandra.

În 1111, contele Robert al II-lea a murit, locul său fiind luat de vărul lui Carol, Balduin al VII-lea, iar tânărul a devenit un sfătuitor apropiat al noului conte care în, jurul anului 1118, a stabilit căsătoria lui Carol cu moștenitoarea comitatului de Amiens, Margareta de Clermont. Balduin a fost rănit pe când lupta cu regele Franței în septembrie 1118, și, neavând copii, l-a desemnat pe Carol ca succesor înainte de a muri, pe 19 iulie 1119.

Devenit conte de Flandra, Carol s-a remarcat prin bunătatea și generozitatea sa față de cei săraci, distribuindu-le frecvent acestora pâine în perioadele de foamete. Chibzuit, a luat măsuri ca grânele să fie puse deoparte pentru vremuri grele și a intervenit ca acestea să nu fie vândute la prețuri excesive. Încercând să reducă din influența exercitată de familia Erembald, a devenit ţinta unor conspiraţii care aveau să-I aducă sfârşitul. Bertulf Fitz Erembald, prior al catedralei Sfântului Donațian din dioceza de Bruges, a pus la cale un complot menit să-l asasineze atât pe Carol, cât și pe sfătuitorii lui.

În dimineața zilei de 2 martie 1127, pe când Carol, îngenunchiat, se ruga în biserica Sfântului Donațian, un grup de cavaleri fideli familiei Erembald au pătruns în biserică și l-au rănit mortal. Crima brutala a contelui în timpul rugăciunii sale a provocat o mare răscoală populară, iar Carol a a fost considerat martir și sfânt, deşi beatificarea sa a avut loc abia în 1882.

Familia Erembald, care a plănuit și a dus la îndeplinire asasinatul, a fost arestată și torturată până la moarte de către nobilii și populația din Bruges și Ghent.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Citiți mai multe

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Citiți mai multe

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...

Citiți mai multe

DOSARE SECRETE

Faceți căutări pe acest blog