Treceți la conținutul principal

Papesa Ioana, misterul nedeslușit al Vaticanului

Potrivit mitului, Papesa Ioana s-ar fi născut în anul 818, în familia unor misionari englezi din Mainz, Germania și era o fată de o frumusețe sclipitoare. Când avea 12 ani, tânăra s-a îndrăgostit de un călugăr, a fugit de acasă, s-a îmbracat în haine bărbătești și a intrat la mănăstirea unde slujea iubitul ei pentru a-i fi alături. 
Deghizată și purtând numele de Ioan Anglicus, tânăra își petrece zilele rugându-se. Dar în scurt timp, înșelătoria e descoperită, iar călugărul și fata sunt nevoiți să fugă. Ca sa scape de pedeapsa Bisericii, pleacă în pelerinaj prin Europa, cu gândul să ajungă în Țara Sfântă. 
La Atena, călugărul o părăsește, iar Ioana pleacă spre Roma. Sub falsa înfățișare de bărbat, ea lucrează, conform unor surse, ca notar și ajunge, curând, foarte cunoscută. Slujitorii Papei o îndrăgeau pentru inteligență și credința ei nemărginită. 
La moartea Papei Leon al IV-lea, în anul 855, când Ioana avea 38 de ani, este aleasă în unanimitate succesor al acestuia și ocupă Scaunul papal sub numele de Ioan al VIII-lea. Nimeni de la curtea papală nu știa că sub veșmintele sfinte se ascunde o femeie. Secretul Ioanei este descoperit de slujitorul ei personal care, în scurt timp, îi devine amant. Papesa rămâne însărcinată, dar ascunde sarcina timp de mai multe luni. Momentul nașterii copilului a fost, însă, cât se poate de public, în timpul unei procesiuni, iar mulțimea a asistat îngrozită la venirea pe lume a copilului papesei. Furioși, oamenii ar fi legat-o pe Ioana de coada calului, ar fi târât-o prin colbură și ar fi ucis-o cu pietre. Aceeași soartă a avut-o și copilul nou-născut.
După răzbunarea mulțimii, cardinalii proclamă foarte repede un nou papă, pe Benedict al III-lea.
Prima menționare a papei femeie apare în cronica Chronica Universalis Mettensis al lui Jean de Mailly, care scrie: 
„Unul dintre Papi nu este inclus in lista oficiala a Suveranilor Pontifi. A fost o femeie care s-a deghizat in barbat si a reusit sa devina cardinal, apoi Papa. Intr-o zi, in timp ce se afla calare pe un cal, a nascut un copil. Imediat, potrivit legii romane, a fost legata de coada calului si tarata si ucisa cu pietre. In locul in care a fost ingropata scrie: “Petre, Pater Patrum, Papisse Prodito Partum” (O, Petru, condamna nasterea femeii Papa). Tot atunci a fost decis un post negru de 4 zile, numit “postul femeii Papa”.
Legenda este preluată de Martin de Opava în Chronicon Pontificum et Imperatorum:
"John Anglicus, născută la Mainz, a fost papă timp de doi ani, șapte luni și patru zile și a murit la Roma, după care scaunul papal a fost vacant timp de o lună. A născut în timpul unei procesiui de la Catedrala Sfântul Petru la Lateran, pe o stradelp numită acum Via Sacra, aflată între Colosseum și Biserica Sfântului Clement. Se spune că a fost îngropată în același loc. Papii care i-au urmat nu au mers niciodată pe acel drum, din cauza acestui eveniment rușinos din istoria bisericii."
O altă versiune a Chronicon-ului spune că femeia papă nu a fost ucisă imediat după naștere, dar a fost detronată și a trăit mulți ani ispășindu-și pedeapsa. Se pare că fiul născut pe străzile Romei ar fi devenit Episcop de Ostia și ar fi slujit în catedrală la ]nmormântarea mamei sale.
Timp de multe secole, legenda papesei a circulat în Italia și în întreaga Europa. Strădania bisericii de a o nega cu argumente, documente și înscrisuri a fost inutilă. Povestea Papesei Ioana, femeia ajunsă în vârful ierarhiei bisericii, este, și astăzi, subiectul unor dezbateri aprinse, deși nu există dovezi palpabile în sprijinul existenței sau, dimpotrivă, al inexistenței pontificatului Ioanei.












Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Moştenitorii Iranului de altădată: Frumoasele soţii ale şahului Mohammad Reza Pahlavi

Cele trei regine ale Iranului: Fawzia, Soraya şi Farah Mohammad Reza Șah Pahlavi s-a n ă scut pe 26 octombrie 1919 în Teheran şi a fost fiul şahului Reza Pahlavi al Persiei și ultimul monarh al Iranului. Tânărul şah a primit o educație occidentală și, prin urmare, a fost un prieten al Statelor Unite și al statelor din vestul Europei.  Când Mohammad Reza a împlinit 11 ani, tatăl său l-a înscris la Institut Le Rosey, un internat elvețian, pentru studii suplimentare. Mohammad a plecat în Elveția pe 7 septembrie 1931, unde cursurile se ţineau în limba franceză, fiind primul prinţ moştenitor iranian care a fost trimis în străinătate pentru a fi educat.  S-a întors în ţara natală pentru a obține diploma de bacalaureat în 1936 şi, după revenirea în Iran, a fost înregistrat l a academia militară din Teheran, unde a rămas înscris până în 1938, absolvind ca locotenent. Regina Fawzia După absolvire, Mohammad Reza a fost repede promovat la gradul de căpitan, rang pe care l-

ANNE FRANK, FETIȚA-SIMBOL A VICTIMELOR NAZISMULUI

  Anne s-a născut pe 12 iunie 1929 în Frankfurt, fiind cea de-a doua fiică a lui Otto Frank și a lui Edith Frank și a avut o soră care era cu trei ani mai mare, Margot Frank. Familia Frank, evrei reformați, locuia într-un cartier cu oameni de diferite credințe, Anne având prietene romano-catolice, protestante și evreice. Părinții nu erau stricți în ceea ce privește tradițiile religioase, cea mai religioasă dintre ei fiind mama, Edith, iar Otto, care avea o bibliotecă vastă, se ocupa îndeaproape de educația fetelor, îndemnându-le să citească. După ce naziștii au ajuns la putere în Germania, Otto Frank a hotărât să deschidă o filială a firmei pe care o avea, Opekta, la Amsterdam, în Olanda. Inițial, tatăl familiei s-a mutat singur la Amsterdam în 1933, iar Edith și fetele l-au urmat în februarie 1934. Patru ani mai târziu, în 1938, Otto a înființat, împreună cu Herman van Pels, tot evreu, exilat din Osnabrück, o a doua firmă, Pectacon, care vindea mirodenii. În mai 1940 Olanda a fo