Treceți la conținutul principal

MOGUL ROMAN, CONDAMNAT PENTRU PORNOGRAFIE IN FRANTA

Nathan Tannenzaft, român evreu, născut în 1886, la Iaşi, a emigrat în Franţa în 1906. Avea 20 de ani si, trei ani mai târziu, s-a angajat ca proiecţionist la cinematograful de pe strada Menilmontant din Paris. Aici a întâlnit-o pe Marie-Louise Chatillon cu care s-a logodit şi cu care a avut doi copii. În octombrie 1910 a înfiinţat, cu trei asociaţi, o mică societate de producţie, CINÉ ACTUALITES având un capital de 25 000 de franci. În august 1914, Nathan, care avea naţionalitate română, a intrat în Legiunea Străină ca voluntar, devenind soldat în Primul Război Mondial. Este rănit, decorat cu Crucea de Război şi, pe 11 octombrie 1918, este eliberat din armată cu gradul de sergent. Franţa îi recunoaşte meritele din timpul războiului şi, în 1921, îi oferă cetăţenia franceză şi un nou nume: Bernard Natan.
Pasionat de cinematografie, Nathan deschide mai întâi un laborator pentru developarea filmelor, apoi începe să lucreze pentru Paramount Pictures şI, la începutul anilor '20, îşi înfiinţează propriul studio de producţie, "Rapid Film". Are rezultate financiare spectaculoase şi un succes la public obţinut extrem de rapid de vreme ce, în 1929, cumpără celebra societate Pathe. Numele firmei devine Pathe-Natan, iar românul naturalizat în Franţa prinde o excepţională perioadă de creştere economică, succesul cinematografiei franceze aproape îl egalează pe cel de la Hollywood, cel puţin ca număr de filme produse.
Românul- francez Natan devine interesat de televiziune şi, tot în 1929, creează prima societate franceză de televiziune - Télévision-Baird-Natan şI relansează Jurnalul Pathe.
Dar, ca majoritatea industriilor, cinematografia va avea de suferit din cauza crizei economice de la începutul anilor 30. În mai 1934, cu un efort financiar uriaş, cumpără prima sală de cinema ce fusese deschisă, în 1906, în Franţa - Cinema Omnia Pathe - îi măreşte numărul locurilor la 700 şi o transformă într-un cinematograf de actualităţi, în care proiecteză doar jurnale de ştiri.
Conform documentelor financiare, între 1930 şI 1935 societatea Pathé-Natan a obţinut un profit de 100 de milioane de franci şI a produs mai mult de 60 de filme. În 1935, însă, compania nu mai poate plăti datoriile pe care le acumulase în ultimii ani. Bernard Nathan este acuzat că a creat societăţi fictive, iar ceilalţi acţionari ai firmei sale îl suspectează direct de escrocherie. Începe un război financiar şI psihologic greu de controlat. Ca să-l discrediteze, adversarii îl atacă pe Bernard Natam din toate părţile şI cu orice mijloace.
Este atacat pentru că este evreu, este atacat că şI-a ascuns originea românească în 1921, momentul în care a primit cetăţenie franceză, este atacat că a fost înrolat în Legiunea Străină. Este, de asemenea, scoasă la lumină o poveste din 1911, când Natan ar fi fost condamnat la patru luni de închisoare pentru ultraj şI atentat la bunele moravuri. Contextul antisemit al perioadei interbelice este un factor care atârnă greu în acuzaţiile care i se fac. Dar cea mai gravă vină este că ar fi produs, în studioul său, filme pornografice ba, mai mult, că a jucat el însuşi, de mai multe ori, în astfel de opere cinematografice. Nu s-au găsit peliculele respective, toate aceste învinuiri nu au fost decât calomnii, dat Natan este acuzat oficial, i se intentează un proces, este judecat şI condamnat.
Îşi ispăşeşte pedeapsa pentru pornografie din 1939 până în 1942, dar, cu câteva luni înainte de momentul expirării pedepsei, autorităţile îi retrag cetăţenia franceză şi, deci, rămâne fără nicio naţionalitate. După eliberarea din penitenciar, Bernard Natan are statut de apatrid şi este trimis în Tabăra de la Drancy, loc considerat placa turnantă a politicilor de deportare în Franţa.
Antisemitismul a cărui victimă fusese în momentul crizei Pathe căpătase proporţii uriaşe în Franţa aflată sub ocupaţie nazistă. Pe 25 septembrie 1942, din ordinul regimului de la Vichy, Bernand Natan, devenit o cifră din Convoiul Nr. 37 este deportat în tabăra de exterminare de la Auschwitz, unde moare după doar câteva luni, cel mai probabil în iarna anului 1943. Avea 57 de ani.



















Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Moştenitorii Iranului de altădată: Frumoasele soţii ale şahului Mohammad Reza Pahlavi

Cele trei regine ale Iranului: Fawzia, Soraya şi Farah Mohammad Reza Șah Pahlavi s-a n ă scut pe 26 octombrie 1919 în Teheran şi a fost fiul şahului Reza Pahlavi al Persiei și ultimul monarh al Iranului. Tânărul şah a primit o educație occidentală și, prin urmare, a fost un prieten al Statelor Unite și al statelor din vestul Europei.  Când Mohammad Reza a împlinit 11 ani, tatăl său l-a înscris la Institut Le Rosey, un internat elvețian, pentru studii suplimentare. Mohammad a plecat în Elveția pe 7 septembrie 1931, unde cursurile se ţineau în limba franceză, fiind primul prinţ moştenitor iranian care a fost trimis în străinătate pentru a fi educat.  S-a întors în ţara natală pentru a obține diploma de bacalaureat în 1936 şi, după revenirea în Iran, a fost înregistrat l a academia militară din Teheran, unde a rămas înscris până în 1938, absolvind ca locotenent. Regina Fawzia După absolvire, Mohammad Reza a fost repede promovat la gradul de căpitan, rang pe care l-

ANNE FRANK, FETIȚA-SIMBOL A VICTIMELOR NAZISMULUI

  Anne s-a născut pe 12 iunie 1929 în Frankfurt, fiind cea de-a doua fiică a lui Otto Frank și a lui Edith Frank și a avut o soră care era cu trei ani mai mare, Margot Frank. Familia Frank, evrei reformați, locuia într-un cartier cu oameni de diferite credințe, Anne având prietene romano-catolice, protestante și evreice. Părinții nu erau stricți în ceea ce privește tradițiile religioase, cea mai religioasă dintre ei fiind mama, Edith, iar Otto, care avea o bibliotecă vastă, se ocupa îndeaproape de educația fetelor, îndemnându-le să citească. După ce naziștii au ajuns la putere în Germania, Otto Frank a hotărât să deschidă o filială a firmei pe care o avea, Opekta, la Amsterdam, în Olanda. Inițial, tatăl familiei s-a mutat singur la Amsterdam în 1933, iar Edith și fetele l-au urmat în februarie 1934. Patru ani mai târziu, în 1938, Otto a înființat, împreună cu Herman van Pels, tot evreu, exilat din Osnabrück, o a doua firmă, Pectacon, care vindea mirodenii. În mai 1940 Olanda a fo