Treceți la conținutul principal

De ce papii poartă pantofi roșii


Veșmintele papale sunt, în mod tradițional, de aproape 600 de ani, albe. La Roma, în apropierea Vaticanului, există un mic atelier care confecționează exclusiv ținutele suveranilor pontifi, iar tradiţia spune că, înaintea numirii unui nou papă, sunt confecţionate trei rânduri de haine, de diferite mărimi, astfel încât, indiferent de cine va fi desemnat, acesta să aibă la dispoziţie o ţinută pentru ceremonie. Alegerea culorii pantofilor pe care îi poartă papii a rămas, însă, mult timp un mister. Roșii, maro, negri sau albi? Sau poate verzi sau albaștri. Dar de ce?

Cu 500 de ani înainte de nașterea lui Isus, pantofii roșii erau purtați doar de aristocrați pentru că erau foarte scumpi. Colorarea pielii erau extrem de dificilă, nuanța se obținea cu ajutorul unui colorant adus din zona Mării Mediterane și era, de fapt, o culoare roșie-stacojie, provenită din extracția moluștelor din Mediterană, în timp ce pielea pantofilor provenea de la vitele Chianina. 
Papa Pius al V-lea, care a aparținut ordinului dominican, este cel care a schimbat, la începutul pontificatului său, în 1566, culoarea papală de la roșu la alb, pentru că ordinul său religios avea albul drept culoare tradițională, îmbrăcămintea monahală  fiind albă cu scapular alb. Papii care i-au urmat au menținut tradiția începută de Pius al V-lea, iar pantofii roșii au rămas singurul element al veșmintelor papale originale.  Trebuie spus că, pentru Biserica Catolica, culoarea roșie însemnă sângele martirilor care s-au jertfit pentru credință.


Pantofii papali din piele de culoare roșie erau pantofii pe care pontifii îi purtau în deplasările în aer liber și nu trebuie confundați cu papucii papali de interior sau sandalele episcopale, care erau parte a ținutei liturgice obligatorii pentru toți episcopii catolici.
Ca toți nobilii, papii purtau papuci (pantofole, cum spuneau italienii) în timpul șederii în interiorul reședintei și pantofi de piele în timpul plimbărilor și vizitelor. Papucii papali de interior erau realizați din catifea sau mătase roșie, erau decorați cu o panglică aurie și aveau o cruce de aur in centru.
Înainte de 1969, Papa, ca toți episcopii și înalții prelați, purta sandale episcopale în timpul Liturghiei, a căror culoare varia astfel încât să se potrivească cu culoarea Liturghiei.
Pantofii de exterior erau realizați din piele lăcuită de Maroc, obligatoriu aveau culoarea roșie și aveau încrustată o cruce de aur. Crucea era extinsă peste pantof, spre talpă. În secolul al XVIII-lea capetele crucii s-au scurtat, așa cum se vede în imaginea de mai jos care înfățișează pantofii Papei Pius al VII-lea. Acest tip de pantofi aveau talpa foarte subțire și erau numiți "pantofola liscia" sau papuci netezi.


După 1958, Papa Ioan al XXIII-lea a dorit să îmbunătățească imaginea pantofilor papali, așa încât a ordonat designerilor să adauge catarame de aur pantofilor roșii. Următorul papă, Paul al VI-lea, a eliminat complet crucea de aur de pe încălțări și a decis să renunțe și la obiceiul pe care îl aveau credincioșii, acela de a săruta picioarele papei. La pantofii roșii nu a renunțat, însă, și mărturie stau fotografiile din vizita pe care a făcut-o în 1964 la Ierusalim. Cinci ani mai târziu, Papa Paul a interzis cataramele pentru toate modelele de încălțăminte ce se purtau la curtea papală, inclusiv pentru cea purtată de înalții prelați. Tot el este cel care a oprit utilizarea catifelei pentru papucii de interior, pentru mozzetta, adica acea capă care acoperă umerii și zona pieptului și, evident, pentru pantofii papali. A păstrat însă culoarea roșie pentru pantofii de exterior. 

Următorul papă, Ioan Paul I, cel care a murit după doar 33 de zile de pontificat, a purtat pantofii roșii, iar succesorul său, blândul Papa Ioan Paul al II-lea a păstrat tradiția pantofilor roșii doar în primii ani ai pontificatului său. A renunțat însă la acest obicei și a adoptat purtarea pantofilor de culoare maro, extrem de simpli, cu șireturi sau fără. Papa Ioan Paul al II-lea a purtat, în multe ocazii, pantofi de culoare albă, tip loafer.

Papa Benedict al XVI-lea a restaurat, însă, utilizarea pantofilor papali roșii, iar aceștia erau furnizați de cizmarul său personal, Adriano Stefanelli din Novara. În 2008, tot Papa Benedict a reintrodus folosirea capei "mozzetta" din mătase albă de Damasc pe care o asorta cu papucii de mătase de culoare albă. Presa l-a criticat pe Benedict nu atât pentru această decizie, cât mai ales pentru că a apelat la designeri de lux pentru confecționarea veșmintelor și încălțărilor sale, fiind numit "Papa Prada". Nici episcopii săi nu au fost uitați pentru că presa a dezvăluit că poartă haine Armani. 
Papa Francis a ales să poarte pantofi simpli, de culoare neagră, renunțând la tradiția pontificală. Mozzetta papală și tabarro (mantaua) sunt astăzi singurele rămășițe ale tradiționalei culori roșii specifice veșmintelor papale. 



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp