Treceți la conținutul principal

Amanta lui Franz Joseph


Katharina Schratt avea 27 de ani cand l-a intalnit pe imparatul Franz Joseph. Era celebra, admirata si adulata de mii de barbati. Vienezii o chemasera de la Hoftheter din Berlin, unde facea sali pline, sa joace pe scena Teatrului National din Viena. 

AMANTA IMPERIALA 

Cand imparatul a primit vizita tarului Alexandru al III-lea al Rusiei, in 1880, a vrut sa-i ofere acestuia cel mai impresionant spectacol de teatru vienez. Si a invitat-o pe Katharina sa joace pentru tar. Curand, intre cei doi s-a infiripat o idila care a durat pana la finalul vietii imparatului. Katharina ii gatea ea insasi strictului Franz Joseph si, mai ales, ii oferea atentia si gingasia pe care rasfatata imparateasa Sisi i le refuza. Martori ai epocii spun chiar ca Sisi a incurajat relatia dintre cei doi. Se vorbea chiar ca cei trei au luat de mai multe ori masa impreuna, prilej de nenumarate barfe la curtea imperiala. 
Katharina era mai mult seducatoare decat frumoasa, in comparatie cu Sisi era considerata chiar uratica, dar extrem de inteligenta si rafinata. Cand imparateasa a murit injunghiata, in 1898, Katharina i-a fost alaturi deja varstnicului imparat. 
A primit de la el un conac in apropierea Palatului Shonbrun si un palat cu trei etaje pe Karstner Strasse, chiar vis-a-vis de opera. Imparatul ii platea excentricei actrite inclusiv datoriile pe care aceasta le facea la pasionantele jocuri de noroc. 

ALUNGATA DE LA CAPATAIUL BOLNAVULUI
Cu 23 de ani mai varstnic, imparatul a murit in noiembrie 1916, in urma unei duble pneumonii. Femeia a venit la patul bolnavului, dar a fost alungata de cea mai tanara dintre fiicele acestuia, Marie Valerie. Imperiul Austro-Ungar s-a destramat doi ani mai tarziu, iar viata de dupa razboi nu a mai fost atat de buna cu Katharina. Rasfatata pretentiosului public vienez si a imparatului si-a petrecut batranetea in saracie. Pierduse aproape tot ce avea si fusese abandonata de prieteni. Actrita a trait pana in 1940, iar in ultimii ani ai vietii a devenit profund religioasa. 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni