DOSARE SECRETE

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni

Emil Căpraru s-a născut pe 27 septembrie 1923 în comuna Mihăiţa, judeţul Dolj, în familia unui ţăran înstărit care avea 30 – 40 de hectare de pământ. Părinţii săi au avut trei băieţi, primul dintre ei va ajunge medic, cel de-al doilea născut a fost ales să aibă grijă de gospodăria părintească, iar mezinul avea să devină inginer. Emil, cel mai mare dintre cei trei copii, a urmat Colegiul Naţional Carol I din Craiova, pe care l-a absolvit în 1943. Tatăl său, Constantin Căpraru, sergent căzut prizonier la Stalingrad şi dus în lagărele sovietice, a murit în prizonierat, iar cel care a aflat primul cumplita veste a fost Emil, cel mai mare dintre fraţi. Deja student la Medicină, Emil s-a dus la Focşani, la cazarma unde ajungeau prizonierii de război eliberaţi de ruşi după 23 august 1944,   să afle veşti despre sergentul Căpraru. Tânărul a primit din mâna unui fost prizonier fotografia pe care el însuşi i-o dăduse tatălui înainte de mobilizarea pe front şi astfel a primit vestea că e orf

Despina Milița s-a născut în anul 1487 şi provenea dintr-un neam de nobili sârbi, fiind fata lui Ioan Brancovici, despot al Serbiei şi nepoata Mitropolitului Maxim, născut în familia Brancovici. Despina nu a reprezentat prenumele fetei, ci titlul pe care domniţele din Serbia îl primeau, aşa cum „despotoviţa” însemna soţie de despot. Tânăra Miliţa s-a căsătorit în anul 1505 cu Neagoe Basarab, care era cu 10 ani mai vârstnic, protejatul puternicei familii a boierilor Craioveni, crescut în casa lui Pârvu Craiovescu, unde a primit o educație temeinică, a învăţat greaca și slavona. Cuplul a avut șase copii - Theodosie, Stana, Petru, Ioan, Ruxandra şi Anghelina, însă doi fii și o fiică au murit în prima copilărie. După moartea premature a lui Neagoe Basarab, în 1521, unicul lor fiu supravieţuitor, Theodosie, care avea 16 ani la acel moment, a fost înscăunat domn al Țării Românești, sub tutela mamei sale, Despina Miliţa. Scaunul copilului - domn a fost uzurpat pentru o lună de Radu Vlad

Vlad cel Tânăr s-a născut în 1488 şi a fost fiul domnitorului Vlad Călugărul, cel care a condus Țara Românească între anii 1482 și 1495 și a celei de-a doua sa soții, Maria, care s-a călugărit sub numele de Eupraxia. Devenind domn în februarie 1510, la vârsta de 22 de ani, Vlad cel Tânăr a încercat să își consolideze relațiile cu regatul maghiar, punându-se sub suzeranitatea lui Vladislav al II-lea Jagiello. Conştient că nu poate rezista fără a avea şi sprijin intern, domnitorul a încercat să se apropie de puternica familie a Craioveștilor care, însă, îl pregătea pe Neagoe Basarab pentru a deveni domn al Ţării Româneşti. Boierii Craioveşti aveau o forţă economică şi, implicit, politică extrem de mare încă din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, deţinând 132 de sate și moșii, iar domnii aflați în scaun nu se puteau menține în funcţie fără a face înţelegeri cu această dinastie de vechi boieri. Chiar la începutul domniei lui Vlăduţ, în Ţara Românească s-a tipărit Octoihul, cea de

Marea Ducesa Alexandra Marea Ducesă Alexandra Georgievna a Rusiei s-a n ăscut pe 30 august 1870 în Corfu şi  a fost al treilea copil al regelui George I al Greciei și a reginei Olga. Fratele ei, regele Constantin I al Greciei va avea trei băieţi – George, Alexandru şi Paul, şi toţi trei vor deveni regi ai Greciei, şi două fete, una dintre ele fiind ducesa Irene de Aosta, viitoarea regină a Croaţiei, iar cealaltă, Elena, va deveni regina-mamă a României. Alexandra, căreia familia îi spunea "Greek Alix" sau "Aline", a fost foarte iubită de familie. Când a împlinit 19 ani, s-a măritat cu Marele Duce Paul Alexandrovici al Rusiei, al optulea co pil al împăratului Alexandru al II-lea și al împărătesei Maria de Hesse. Cuplul a avut doi copii: Marea Ducesă Maria Pavlovna şi Marele Duce Dmitri Pavlovici Marea Ducesa Alexandra cu fiica ei, Maria Pavlovna Fiind însărcinată în șapte luni cu cel de-al doilea copil, Alexandra a plecat la plimbare, împreună c