Treceți la conținutul principal

Povestea lui Jumbo, cel mai cunoscut elefant din lume


În februarie 1862, un grup de vânători arabi, angajaţi de colecționarul Johann Schmidt, au capturat un pui de elefant cu vârsta de 1 an și înălțimea de 1 m. Schmidt a vândut animalul menajeriei de pe lângă Grădina Botanică din Paris. Trei ani mai târziu, într-un protocol de schimb între menajeria din Paris și Grădina Zoologică din Londra, puiul de elefant fiind schimbat pe un rinocer. Transferul s-a dovedit salvator pentru că, în cursul Războiului franco-prusac, parizienii înfometați au ucis toate animalele ținute în captivitate.
Proaspăta achiziție a Grădinii Zoologice din Londra a fost botezată „Jumbo” de către directorul acesteia, cunoscutul zoolog Abraham Dee Bartlett. Pe parcursul următorilor 16 ani, Jumbo a devenit, împreună cu hipopotamul Obaysch, principala atracție a Grădinii din Londra. Elefantul a devenit favoritul celor mici, fiind vizitat de peste un milion de copii, printre care Winston Churchill, Theodore Roosevelt și alți copii ale unor celebre familii din Europa. Însăşi Regina Victoria vizita des grădina zoologică și, de multe ori, îl servea pe Jumbo cu pâine.
In 1880, Jumbo a atins înălțimea de 3,25 m și greutatea de 6 tone. Rația lui zilnică de alimente era alcătuită din 90 kg de fân, 2 obroace de ovăz, 2 de ceapă, un bidon de cartofi și 10–15 pâini. Mai mult, supraveghetorul Matthew Scott, cu care elefantul a fost de nedespărțit până la sfârșitul vieții, îl servea din când în când cu câte un bidon de bere sau o sticlă de whisky susținând că alcoolul îi face bine animalului, întrucât acționa asupra lui ca un „elixir al sănătății” și îi stimula creșterea. În anul 1880, Jumbo a început să fie afectat de musth, un comportament caracteristic elefanților masculi, provocată de creșterea nivelului de testosteron și caracterizat prin comportament agresiv Zoologul britanic Philip Lutley Sclater mărturisea că, în cadrul Societății zoologilor din Londra pe care o conducea, a fost pusă problema uciderii elefantului, pentru că acesta devenise prea periculos pentru a mai putea fi ținut într-o grădină zoologică publică.

În 1882, proprietarul circului The Greatest Show on Earth a propus Societății zoologilor să îi vândă elefantul pentru 10.000 de dolari americani. Afacerea a fost acceptată la o adunare a Societății, fapt ce a provocat o nemulțumire uriaşă în Regatul Unit. Mii de copii englezi s-au adresat reginei Victoria și prim-ministrului William Gladstone cu rugămintea de a nu permite comercializarea elefantului. Regina Victoria, Eduard al VII-lea și specialistul în teoria artei John Ruskin au trimis Societății zoologilor o scrisoare deschisă în care și-au exprimat „marea uimire” pe marginea activității comerciale a zoologilor de frunte ai țării. Regina s-a oferit să compenseze personal pierderile lui Barnum în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare va fi anulat. Dar înţelegerea comercială a fost respectată.
Pe 24 martie 1882, elefantul și supraveghetorul său s-au îmbarcat la bordul vaporului Assyrian Monarch, care se îndrepta către New York. Plecarea a fost întârziată din cauza lui Jumbo care, alarmat fiind de gălăgia și agitația din jurul grădinii zoologice, nu voia să părăsească ţarcul. Elefantul a fost ademenit de ingrijitorul său, Matthew Scott, și de William Newman, dresor de frunte în circul lui Barnum, în containerul de lemn pregătit pentru transportarea lui. Mai târziu s-a descoperit că un motiv al încăpățânării neobișnuite a lui Jumbo a fost efortul depus de lucrătorii grădinii de a ademeni elefantul înapoi în ocol. Îndărătnicia lui Jumbo le-a dat ziariștilor motiv să răspândească vestea că „favoritul familiei regale” dă dovadă de patriotism.
În cinstea sosirii la New York, pe 9 aprilie 1882 a fost organizată o paradă de amploare, care consta în defilarea de-a lungul Broadway-ului spre hipodromul Madison Square Garden, în acompanierea muzicală a trei fanfare. Jumbo era transportat pe o platformă specială trasă de 16 cai și împinsă de doi elefanți.
Jumbo era descris în afișe și fluturași ca fiind un animal de dimensiuni extraordinare: „Trompa lui e de mărimea unui crocodil adult, coada e la fel de mare ca piciorul unei vite, iar urmele pe care le lasă pe nisip amintesc de urma lăsată de un om foarte obez care s-a aruncat de pe o clădire foarte înaltă”.
La un an de când făcea parte din circul lui Barnum, Jumbo i-a adus acestuia venituri între 1,5 și 1,7 milioane dolari americani. În anii 1882–1885, în cadrul prezentărilor din SUA și Canada, elefantul a fost văzut de 16 milioane de adulți și 4 milioane de copii.

Pe 17 mai 1884, Jumbo a participat la o prezentare publică organizată de primăria orașului New York pentru a demonstra rezistența noului pod Brooklyn. 20 de elefanți din circul lui Barnum, în frunte cu Jumbo, au defilat de-a lungul podului.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...