Ultima înmormântare a Vienei imperiale

Înmormântarea împăraților și prinților habsburgici este considerată un exemplu glorios al influenței profunde a creștinismului asupra "primei familii a creștinătății" și un exemplu de credință nu numai în Austria, ci şI în întreaga lume.

La Cripta Capucinilor din Viena, aflată sub biserica și mănăstirea călugărilor capucini din Piața Neuer Markt, în apropierea Palatului Hofburg, cea mai recentă ceremonie a fost cea pentru Otto von Habsburg, primul născut al ultimului împărat încoronat al Austriei, Carol I. Prinţul Otto avea 98 de ani şi 7 luni când a murit, în 2011. Mama sa, Împărăteasa Zita de Bourbon-Parma a Austriei, este şI ea înmormântată aici, în 1989. Ambiţioasa împărăteasă a murit în Elveţia, la o mănăstire franciscană (devenise, după decesul prematur al soţului ei, o ferventă catolică). Avea aproape 97 de ani, a fost mama a opt copii şi i-a supravieţuit Împăratului Carol I, peste 67 de ani.
Ceremonia de înmormântare, la care participă sute de mii de oameni, este extrem de fastuoasă. Dar cel mai interesant moment este cel al acceptării în criptă.

Marele Şambelan al Casei de Habsburg bate de trei ori cu o trestie de argint în poarta de intrare a mănăstirii capucine unde se află cripta imperială.
Marele călugăr capucin întreabă:
- "Cine e acolo?"
Marele Şambelan proclamă, în numele decedatului, numele și titlurile acestuia:

- "Eu sunt (numele decedatului)... Împăratul Austriei, Regele Apostolic al Ungariei, Regele Boemiei, Dalmației, Croației, Slavoniei, Galiciei, Lodomeriei, Illyriei și Rege al Ierusalimului, Arhiducele din Austria, Marele Duce din Toscana și Cracovia, Ducele de Lorena, Salzburg, STIR, Carintia, Carniola și Bukovina, Marele Prinț al Transilvaniei, Margrave din Moravia, Ducele din Silezia de Jos, Silezia Inferioară, Modena, Parma, Piacenza și Guastalla, Auschwitz și Zator din Ticino, Ragusa și Zara, prințul Conde-Habsburg și Tirol, Kyburg, Goritz și Gradisca, prințul din Trent și Brixen, margraful din Lusatia superioară și inferioară și Istria, conte de Hohenembs din Feldkirch de Brigance, în Sonnenberg, Domnul din Trieste, Din Cattaro și Marche, Marele Voievod al Serbiei etc. "
Din spatele uşilor închise, călugărul refuză să deschidă ușa și spune:
- "Nu îl cunoaştem!."

Marele Şambelan bate la ușă din nou și, la întrebarea călugărului capucin: "Cine este acolo?", spune doar numele prințului decedat:
- "Eu sunt..... Maiestatea Sa Împăratul și Regele. "
Călugărul refuză din nou admiterea:
- "Nu îl cunoaştem."
Pentru a treia oară, Marele Şambelan bate la ușă și călugărul întreabă din nou: "Cine este acolo?"
De data aceasta, Marele Şambelan spune pur și simplu:
- "Eu sunt....., un muritor și un păcătos".
La aceste cuvinte, călugărul capucin răspunde:

- "Intră!"
Ușile mănăstirii se deschid larg, iar sicriul este purtat pe braţe, fiind primit de un rând dublu de călugări capucini. Urmează un discurs funerar în capela, apoi sicriul este dus la criptă.
O salvă de 21 de tunuri se aude în Viena, apoi sicriul imperial intră pentru veșnicie în cripta sacră.

Tradiţia este păstrată cu sfinţenie de călugării capucini şi de familia imperială a Austriei.
Cripta Capucinilor este compusă din 10 camere tombale, interconectate prin tuneluri, construite în funcție de necesități.
Aici se află trupurile a 145 de persoane, precum și urnele cu cenușă a altor 4,în total 149 de aristocrați, membri ai familiei imperiale. Între aceștia se numără 12 împărați și 18 împărătese. Aristocrații înmormântați aici au deținut cel puțin titlul de arhiduci sau arhiducese de Habsburg.

Pot fi vizitate 103 sarcofage și 5 urne pentru depunerea inimilor, realizate într-o varietate de stiluri, de la puritan auster până la rococo exuberant. Doar sarcofagul împăratului Francisc Iosif I este din piatră, toate celelalte sunt din metal.
Prima înhumare a avut loc în anul 1633, când au fost aduse aici sarcofagele împăratului Matthias și ale soției sale, Anna.
Cripta a fost renovată și restaurată de mai multe ori, în 1960 având loc transferul a 26 sarcofage într-o nouă cameră tombală. Din 1633 şi până în zilele noastre, cripta a fost îngrijită și administrată de călugării capucini.

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Citiți mai multe

Moştenitorii Iranului de altădată: Frumoasele soţii ale şahului Mohammad Reza Pahlavi

Cele trei regine ale Iranului: Fawzia, Soraya şi Farah Mohammad Reza Șah Pahlavi s-a n ă scut pe 26 octombrie 1919 în Teheran şi a fost fiul şahului Reza Pahlavi al Persiei și ultimul monarh al Iranului. Tânărul şah a primit o educație occidentală și, prin urmare, a fost un prieten al Statelor Unite și al statelor din vestul Europei. Când Mohammad Reza a împlinit 11 ani, tatăl său l-a înscris la Institut Le Rosey, un internat elvețian, pentru studii suplimentare. Mohammad a plecat în Elveția pe 7 septembrie 1931, unde cursurile se ţineau în limba franceză, fiind primul prinţ moştenitor iranian care a fost trimis în străinătate pentru a fi educat. S-a întors în ţara natală pentru a obține diploma de bacalaureat în 1936 şi, după revenirea în Iran, a fost înregistrat l a academia militară din Teheran, unde a rămas înscris până în 1938, absolvind ca locotenent. Regina Fawzia După absolvire, Mohammad Reza a fost repede promovat la gradul de căpitan, rang pe care l-

Citiți mai multe

ANNE FRANK, FETIȚA-SIMBOL A VICTIMELOR NAZISMULUI

Anne s-a născut pe 12 iunie 1929 în Frankfurt, fiind cea de-a doua fiică a lui Otto Frank și a lui Edith Frank și a avut o soră care era cu trei ani mai mare, Margot Frank. Familia Frank, evrei reformați, locuia într-un cartier cu oameni de diferite credințe, Anne având prietene romano-catolice, protestante și evreice. Părinții nu erau stricți în ceea ce privește tradițiile religioase, cea mai religioasă dintre ei fiind mama, Edith, iar Otto, care avea o bibliotecă vastă, se ocupa îndeaproape de educația fetelor, îndemnându-le să citească. După ce naziștii au ajuns la putere în Germania, Otto Frank a hotărât să deschidă o filială a firmei pe care o avea, Opekta, la Amsterdam, în Olanda. Inițial, tatăl familiei s-a mutat singur la Amsterdam în 1933, iar Edith și fetele l-au urmat în februarie 1934. Patru ani mai târziu, în 1938, Otto a înființat, împreună cu Herman van Pels, tot evreu, exilat din Osnabrück, o a doua firmă, Pectacon, care vindea mirodenii. În mai 1940 Olanda a fo

Citiți mai multe

DOSARE SECRETE

Faceți căutări pe acest blog