Treceți la conținutul principal

Ultimul drum al fostului rege Carol al II-lea al Romaniei

„La 3 aprilie 1953, după cină, se plânse de o indigestie. Nu era nimic neobişnuit. Lui Carol îi plăcuse întotdeauna să mănânce şi să bea bine şi făcuse firescul păcat al oamenilor trecuţi de vârsta mijlocie de a nu-şi modifica regimul alimentar, corespunzător cu reducerea activităţii fizice. Mânca în continuare prea mult, iar doctorul îl avertizase deja că depăşise greutatea normală. De data aceasta însă durerile erau grave. Puţin înainte de miezul nopţii, chiar după ce Elena Lupescu se retrăsese să se culce, fu doborât de un atac de inimă. Rămase conştient până la sfârşit, dar nu mai putu vorbi coerent“. Sunt cuvintele cu care a descris Madam Barbara Cartland, englezoaica devenita celebra nu doar pentru romanele ei siropoase de dragoste, ci si pentru influenta pe care a avut-o in viata publica londoneza, ultimele clipe ale fostului rege al Romaniei, Carol al II-lea.

Zizi Lambrino murise cu o saptamana in urma, la Paris

Cu doar o saptamana inainte de moartea lui Carol, survenita in noaptea de 3 spre 4 aprilie, adica pe 26 martie 1953, incetase din viata la Paris Zizi Lambrino. Fostul rege i-a spus Elenei, cand a aflat vestea mortii lui Zizi: „Totul se termina, moartea ne da acum toate stirile“.

Garda militara la inmormantare

Pe 7 aprilie 1953, Carol a fost inmormantat în incinta bisericii manastirii Sao Vicente din Lisabona. Guvernul lui Antonio de Oliveira Salazar a pus la dispoziţie o garda militara, care a insotit cortegiul funerar de la casa din Estoril pana la biserica din Lisabona. Dintre membrii familiei regale nu a luat parte la ceremonia funerara decat fratele sau, printul Nicolae.Dupa ceremonia religioasa, Elena Lupescu a tăiat o şuviţă din părul fostului suveran, murmurand îndurerată: „Adieu, amour de ma vie“. Apoi a lesinat si a trebuit sa fie scoasă din biserica. „Ceremonia inmormantarii, mai scrie Barbara Cartland, a fost simpla, dar tinuta cu toată deferenta datorata unui rege. Jerba de pe mormantul lui Carol era din trandafiri rosii, legati cu o panglica alba pe care erau scrise cuvinetele Elenei: „Soţului meu, profund iubit si neuitat“.
Carol si Elena Lupescu au locuit intr-o vila din Estoril, in Portugalia, din iunie 1948 pana in aprile 1953. Dupa moartea fostului rege, casa i-a ramas Elenei Lupescu, iar la moartea acesteia, in 1977, a ajuns la Monique Urdareanu.
Biografie: 


  1. The Scandalous Life of King Carol, Barbara Cartland, Ed. Corgi, 1974
  2. Comentarii

    Postări populare de pe acest blog

    INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

    Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

    Moştenitorii Iranului de altădată: Frumoasele soţii ale şahului Mohammad Reza Pahlavi

    Cele trei regine ale Iranului: Fawzia, Soraya şi Farah Mohammad Reza Șah Pahlavi s-a n ă scut pe 26 octombrie 1919 în Teheran şi a fost fiul şahului Reza Pahlavi al Persiei și ultimul monarh al Iranului. Tânărul şah a primit o educație occidentală și, prin urmare, a fost un prieten al Statelor Unite și al statelor din vestul Europei.  Când Mohammad Reza a împlinit 11 ani, tatăl său l-a înscris la Institut Le Rosey, un internat elvețian, pentru studii suplimentare. Mohammad a plecat în Elveția pe 7 septembrie 1931, unde cursurile se ţineau în limba franceză, fiind primul prinţ moştenitor iranian care a fost trimis în străinătate pentru a fi educat.  S-a întors în ţara natală pentru a obține diploma de bacalaureat în 1936 şi, după revenirea în Iran, a fost înregistrat l a academia militară din Teheran, unde a rămas înscris până în 1938, absolvind ca locotenent. Regina Fawzia După absolvire, Mohammad Reza a fost repede promovat la gradul de căpitan, rang pe care l-

    ANNE FRANK, FETIȚA-SIMBOL A VICTIMELOR NAZISMULUI

      Anne s-a născut pe 12 iunie 1929 în Frankfurt, fiind cea de-a doua fiică a lui Otto Frank și a lui Edith Frank și a avut o soră care era cu trei ani mai mare, Margot Frank. Familia Frank, evrei reformați, locuia într-un cartier cu oameni de diferite credințe, Anne având prietene romano-catolice, protestante și evreice. Părinții nu erau stricți în ceea ce privește tradițiile religioase, cea mai religioasă dintre ei fiind mama, Edith, iar Otto, care avea o bibliotecă vastă, se ocupa îndeaproape de educația fetelor, îndemnându-le să citească. După ce naziștii au ajuns la putere în Germania, Otto Frank a hotărât să deschidă o filială a firmei pe care o avea, Opekta, la Amsterdam, în Olanda. Inițial, tatăl familiei s-a mutat singur la Amsterdam în 1933, iar Edith și fetele l-au urmat în februarie 1934. Patru ani mai târziu, în 1938, Otto a înființat, împreună cu Herman van Pels, tot evreu, exilat din Osnabrück, o a doua firmă, Pectacon, care vindea mirodenii. În mai 1940 Olanda a fo