Treceți la conținutul principal

Ultimul drum al fostului rege Carol al II-lea al Romaniei

„La 3 aprilie 1953, după cină, se plânse de o indigestie. Nu era nimic neobişnuit. Lui Carol îi plăcuse întotdeauna să mănânce şi să bea bine şi făcuse firescul păcat al oamenilor trecuţi de vârsta mijlocie de a nu-şi modifica regimul alimentar, corespunzător cu reducerea activităţii fizice. Mânca în continuare prea mult, iar doctorul îl avertizase deja că depăşise greutatea normală. De data aceasta însă durerile erau grave. Puţin înainte de miezul nopţii, chiar după ce Elena Lupescu se retrăsese să se culce, fu doborât de un atac de inimă. Rămase conştient până la sfârşit, dar nu mai putu vorbi coerent“. Sunt cuvintele cu care a descris Madam Barbara Cartland, englezoaica devenita celebra nu doar pentru romanele ei siropoase de dragoste, ci si pentru influenta pe care a avut-o in viata publica londoneza, ultimele clipe ale fostului rege al Romaniei, Carol al II-lea.

Zizi Lambrino murise cu o saptamana in urma, la Paris

Cu doar o saptamana inainte de moartea lui Carol, survenita in noaptea de 3 spre 4 aprilie, adica pe 26 martie 1953, incetase din viata la Paris Zizi Lambrino. Fostul rege i-a spus Elenei, cand a aflat vestea mortii lui Zizi: „Totul se termina, moartea ne da acum toate stirile“.

Garda militara la inmormantare

Pe 7 aprilie 1953, Carol a fost inmormantat în incinta bisericii manastirii Sao Vicente din Lisabona. Guvernul lui Antonio de Oliveira Salazar a pus la dispoziţie o garda militara, care a insotit cortegiul funerar de la casa din Estoril pana la biserica din Lisabona. Dintre membrii familiei regale nu a luat parte la ceremonia funerara decat fratele sau, printul Nicolae.Dupa ceremonia religioasa, Elena Lupescu a tăiat o şuviţă din părul fostului suveran, murmurand îndurerată: „Adieu, amour de ma vie“. Apoi a lesinat si a trebuit sa fie scoasă din biserica. „Ceremonia inmormantarii, mai scrie Barbara Cartland, a fost simpla, dar tinuta cu toată deferenta datorata unui rege. Jerba de pe mormantul lui Carol era din trandafiri rosii, legati cu o panglica alba pe care erau scrise cuvinetele Elenei: „Soţului meu, profund iubit si neuitat“.
Carol si Elena Lupescu au locuit intr-o vila din Estoril, in Portugalia, din iunie 1948 pana in aprile 1953. Dupa moartea fostului rege, casa i-a ramas Elenei Lupescu, iar la moartea acesteia, in 1977, a ajuns la Monique Urdareanu.
Biografie: 


  1. The Scandalous Life of King Carol, Barbara Cartland, Ed. Corgi, 1974

    2. Comentarii

    Trimiteți un comentariu

    Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti

    Postări populare de pe acest blog

    Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

    Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...
    6 comentarii
    Citiți mai multe

    Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

    Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...
    7 comentarii
    Citiți mai multe

    Destinul Marchizei de Pompadour

    Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...
    Trimiteți un comentariu
    Citiți mai multe