Treceți la conținutul principal

Ultimul drum al fostului rege Carol al II-lea al Romaniei

„La 3 aprilie 1953, după cină, se plânse de o indigestie. Nu era nimic neobişnuit. Lui Carol îi plăcuse întotdeauna să mănânce şi să bea bine şi făcuse firescul păcat al oamenilor trecuţi de vârsta mijlocie de a nu-şi modifica regimul alimentar, corespunzător cu reducerea activităţii fizice. Mânca în continuare prea mult, iar doctorul îl avertizase deja că depăşise greutatea normală. De data aceasta însă durerile erau grave. Puţin înainte de miezul nopţii, chiar după ce Elena Lupescu se retrăsese să se culce, fu doborât de un atac de inimă. Rămase conştient până la sfârşit, dar nu mai putu vorbi coerent“. Sunt cuvintele cu care a descris Madam Barbara Cartland, englezoaica devenita celebra nu doar pentru romanele ei siropoase de dragoste, ci si pentru influenta pe care a avut-o in viata publica londoneza, ultimele clipe ale fostului rege al Romaniei, Carol al II-lea.

Zizi Lambrino murise cu o saptamana in urma, la Paris

Cu doar o saptamana inainte de moartea lui Carol, survenita in noaptea de 3 spre 4 aprilie, adica pe 26 martie 1953, incetase din viata la Paris Zizi Lambrino. Fostul rege i-a spus Elenei, cand a aflat vestea mortii lui Zizi: „Totul se termina, moartea ne da acum toate stirile“.

Garda militara la inmormantare

Pe 7 aprilie 1953, Carol a fost inmormantat în incinta bisericii manastirii Sao Vicente din Lisabona. Guvernul lui Antonio de Oliveira Salazar a pus la dispoziţie o garda militara, care a insotit cortegiul funerar de la casa din Estoril pana la biserica din Lisabona. Dintre membrii familiei regale nu a luat parte la ceremonia funerara decat fratele sau, printul Nicolae.Dupa ceremonia religioasa, Elena Lupescu a tăiat o şuviţă din părul fostului suveran, murmurand îndurerată: „Adieu, amour de ma vie“. Apoi a lesinat si a trebuit sa fie scoasă din biserica. „Ceremonia inmormantarii, mai scrie Barbara Cartland, a fost simpla, dar tinuta cu toată deferenta datorata unui rege. Jerba de pe mormantul lui Carol era din trandafiri rosii, legati cu o panglica alba pe care erau scrise cuvinetele Elenei: „Soţului meu, profund iubit si neuitat“.
Carol si Elena Lupescu au locuit intr-o vila din Estoril, in Portugalia, din iunie 1948 pana in aprile 1953. Dupa moartea fostului rege, casa i-a ramas Elenei Lupescu, iar la moartea acesteia, in 1977, a ajuns la Monique Urdareanu.
Biografie: 


  1. The Scandalous Life of King Carol, Barbara Cartland, Ed. Corgi, 1974

    2. Comentarii

    Trimiteți un comentariu

    Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti

    Postări populare de pe acest blog

    Destinul Marchizei de Pompadour

    Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...
    Trimiteți un comentariu
    Citiți mai multe

    Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

    Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp...
    2 comentarii
    Citiți mai multe

    Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

    În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea...
    Trimiteți un comentariu
    Citiți mai multe