Treceți la conținutul principal

Imparatul retardat al Austriei: Sunt împărat și vreau găluște!


Ferdinand I al Austriei a urcat pe tronul Austriei in 1835, devenind rege al Ungariei, al Boemiei, al Lombardiei si principe al Transilvaniei. Era primul baiat din cei 13 copii ai regelui Francisc I, obtinuti in urma a patru casatorii.
Epileptic și retardat mintal, Ferdinand, a fost încoronat cu acordul lui Klemens Wenzel von Metternich, unul dintre cei mai importanti oameni de stat ai timpului sau, principal negociator si eminenta cenusie a Congresului de Pace de la Viena din 1814. Metternich era extrem de conservator si considera ca este misiunea sa primordiala apararea drepturilor monarhice. A consimtit sa il sprijine pe mostenitorul tronului Austriei, a refuzat sa existe o declarare a incapacitatii de a conduce, desi bietul imparat era complet debil si a construit un consiliu de coroana pe care l-a condus el insusi. 
Mariajul său cu prințesa Maria Anna de Sardinia s-a infaptuit in 12 februarie 1831, prin procura si, doua saptamani mai tarziu, in persoana, la Viena. Maria Anna de Sardinia era fiica regelui Victor Emanuel I si a Mariei Teresa de Austrie-Este. Ferdinand avea 38 de ani si avea sa devina rege patru ani mai tarziu. Maria Anna era cu 10 ani mai tanara, dar tare uratica si fara pretendenti. Cel mai probabil, casatoria celor doi nu a fost niciodata consumata. Medicul curtii a avertizat familia ca poate fi riscant pentru viata lui Ferdinand ca acesta sa incerce sa aiba relatii sexuale, iar atentionarea s-a dovedit a fi reala. In timpul primei incercari de a face sex cu sotia sa, Ferdinand a avut cinci atacuri consecutive de epilepsie. Cert este faptul ca nu a existat niciun copil nascut in familia imperiala. Dar, chiar si dupa abdicarea lui Ferdinand I, in 1848, cei doi au ramas impreuna. Ferdinad a fost convins sa abdice in favoarea nepotului sau de unchi, cel ce avea sa devina marele imparat Franz Iosef. 
Sarmanul rege Ferdinand a ramas in in istorie pentru singura sa comandă coerentă: când i-a comandat bucatarului curtii imperiale galuste cu caise pentru desert, iar acesta a protestat timid spunandu-i ca nu are de unde sa procure caise in plina iarna, imparatul ar fi spus: “Sunt împărat și vreau găluște!” (in germană: „Ich bin der Kaiser und ich will Knödel!”



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp...

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea...