EXILUL REGINEI ELISABETA. DE CE A LIPSIT DE LA NUNTA PRINCIPESEI MARIA CU PRINCIPELE FERDINAND

Înainte de a pleca la Sigmaringen, pentru nunta cu Principele Ferdinand, Principesa Maria avea de făcut un pelerinaj. Era vorba de o vizită la Neu Wied, pentru a o întâlni pe Carmen Sylva, regina României, care era atunci bolnavă și nu putea fi de față la cununie.

ÎNCURCĂTURI SENTIMENTALE

Trebuie spus că se iscaseră niște turburări majore la Curtea României, iar regina Elisabeta jucase un rol de seamă în drama petrecută.

Ferdinand, ales moștenitor al tronului României, se apropiase prea mult de visătoarea sa mătuşă şi de anturajul acesteia, format dintr-o mulţime de tinere de rang nobil. Printre ele se afla şi Elena Văcăresco, cea mai iubită de Regină dintre fetele din suita sa.

Carmen Sylva știa că regele Carol niciodată n-ar fi îngăduit, pentru nepotul lui, o căsătorie în afară castei sale, deşi Elena era o ființă deosebită, în toate privințele, iar inteligenţa ei era mult mai presus de a obișnuitelor prințese regale.

În centrul tabloului închipuit de blânda Regină Elisabeta răsărea „Der Onkel”, Regele Carol. Cu tot optimismul Reginei referitor la relaţia dintre Elena Văcăresco, protejata sa, şi Principele Ferdinand, s-a dezlănțuit catastrofa. Când tânărul Ferdinand i-a împărtăşit regelui hotărârea de a se căsători cu domnişoara Elena Văcărescu, Carol a explodat.

REGINA ELISABETA E TRIMISĂ ÎN EXIL

Prima vinovată a fost găsită: Regina Elisabeta! Regele a găsit de cuviință să o lase să plece la mama ei, la Neu Wied. În plus, regina era atât de supărată, încât s-a îmbolnăvit și, timp de doi ani, a fost nevoită să stea în pat sau să fie purtată într-un scaun cu rotile.

Ferdinand a fost trimis să călătorească, a vizitat Olanda, Belgia, la Sigmaringen, Potsdam, Berlin, Cassel.
Dar să revenim la pelerinajul Principesei Maria la Segenhaus, lângă Neu Wied, la locuința principesei-mame de Wied, unde Regina Elisabeta a petrecut doi ani de surghiun.

PRINCIPESA MARIA ÎŞI CUNOAŞTE REGINA

Tânăra Maria a făcut această vizită însoţită fiind de Ducky (Victoria Melita, sora ei cea mică) şi de mama lor, Maria, Ducesă de Edinburgh și Ducesă de Saxa-Coburg și Gotha. Fetelor li se spusese că Regina Elisabeta era bolnavă de ceva timp și că nu putea veni la nuntă la Sigmaringen. Când au ajuns la New Wied, au fost întâmpinate de bătrâna mamă a Reginei Elisabeta, o doamnă ciudată, cu rochie neagră și cu un văl alb pe cap.

Maria povesteşte ce impresie i-a lăsat Prințesa Marie de Nassau: “ era o femeie ce oftează mereu, o mamă îngrijorată de sănătatea fiicei ei bolnave și o gazdă plăcută, ale cărei convorbiri erau însuflețite și pitorești. Bătrâna mamă se găsea în fața a mari greutăți; ne mărturisi că, de mai multe luni, Elisabeta nu mai putea umbla, sau își închipuia că nu mai putea. Nu vroia nici să stea în picioare, nici să facă un pas. Sta toată ziua în pat și picta, picta, fără a se odihni. Uneori era plimbată, într’un jeț cu roate.”

O ÎNTÂLNIRE CIUDATĂ

Principesa Maria a fost primită de Regina Elisabeta în dormitorul ei, aflat într-o anexă a vechii case, clădită chiar după dorinţa ei. Camera era ciudată. În ea se afla un pat mare și scund, luminat de sus printr-o fereastră în tavan. Pe pat stătea culcată, rezemată de multe perne, foarte albe și foarte moi, Regina. A strâns-o în brațe pe tânăra principesă, a mângâiat-o pe păr şi acceptat, ceva mai târziu, să participe la dejunul pregătit în cinstea musafirelor sale.

Regina Maria povesteşte în memoriile sale: “Înveştmântată toată într’un cașmir alb, mlădios, și uitând-se la noi din înălțimea scaunului cu roate pe care fusese adusă la masă, era în adevăr o arătare fermecătoare. Parcă ar fi fost o înaltă preoteasă din legende, propovăduind niște credințe stranii, prea amețitoare pentru mintea oamenilor neluminați, iar casa aceasta tăcută, îngropată în zăpadă și ascunsă în pădure, era un cadru potrivit pentru aceea care se retrăsese un răstimp în singurătate, ca să uite nedreptatea unei lumi prea josnice pentru a înțelege firea ei neasemănat de aleasă. Și se părea că totul ar fi fost orânduit înadins, pentru a pune în valoare anume ființa ei, punctul central al tabloului. “

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Citiți mai multe

Moştenitorii Iranului de altădată: Frumoasele soţii ale şahului Mohammad Reza Pahlavi

Cele trei regine ale Iranului: Fawzia, Soraya şi Farah Mohammad Reza Șah Pahlavi s-a n ă scut pe 26 octombrie 1919 în Teheran şi a fost fiul şahului Reza Pahlavi al Persiei și ultimul monarh al Iranului. Tânărul şah a primit o educație occidentală și, prin urmare, a fost un prieten al Statelor Unite și al statelor din vestul Europei. Când Mohammad Reza a împlinit 11 ani, tatăl său l-a înscris la Institut Le Rosey, un internat elvețian, pentru studii suplimentare. Mohammad a plecat în Elveția pe 7 septembrie 1931, unde cursurile se ţineau în limba franceză, fiind primul prinţ moştenitor iranian care a fost trimis în străinătate pentru a fi educat. S-a întors în ţara natală pentru a obține diploma de bacalaureat în 1936 şi, după revenirea în Iran, a fost înregistrat l a academia militară din Teheran, unde a rămas înscris până în 1938, absolvind ca locotenent. Regina Fawzia După absolvire, Mohammad Reza a fost repede promovat la gradul de căpitan, rang pe care l-

Citiți mai multe

ANNE FRANK, FETIȚA-SIMBOL A VICTIMELOR NAZISMULUI

Anne s-a născut pe 12 iunie 1929 în Frankfurt, fiind cea de-a doua fiică a lui Otto Frank și a lui Edith Frank și a avut o soră care era cu trei ani mai mare, Margot Frank. Familia Frank, evrei reformați, locuia într-un cartier cu oameni de diferite credințe, Anne având prietene romano-catolice, protestante și evreice. Părinții nu erau stricți în ceea ce privește tradițiile religioase, cea mai religioasă dintre ei fiind mama, Edith, iar Otto, care avea o bibliotecă vastă, se ocupa îndeaproape de educația fetelor, îndemnându-le să citească. După ce naziștii au ajuns la putere în Germania, Otto Frank a hotărât să deschidă o filială a firmei pe care o avea, Opekta, la Amsterdam, în Olanda. Inițial, tatăl familiei s-a mutat singur la Amsterdam în 1933, iar Edith și fetele l-au urmat în februarie 1934. Patru ani mai târziu, în 1938, Otto a înființat, împreună cu Herman van Pels, tot evreu, exilat din Osnabrück, o a doua firmă, Pectacon, care vindea mirodenii. În mai 1940 Olanda a fo

Citiți mai multe

DOSARE SECRETE

Faceți căutări pe acest blog