Treceți la conținutul principal

CASA PAQUIN – MODA VINE ÎNTOTDEAUNA DE LA PARIS

Jeanne Paquin este considerată una dintre cele mai influente femei de afaceri din lume. Născută în 1869, la Saint-Denis, în Franţa, ca Jeanne Marie Charlotte Beckers, ea și-a început cariera pe când era doar o adolescentă, ca ucenică la Maison Rouff, o casă de modă de lux din Paris, înființată în 1884.
În 1891, s-a căsătorit cu Isidore René Jacob, proprietarul Paquin Lalanne et Cie, o casă de modă pentru bărbați. Ca dar de nuntă, soțul a deschis pentru ea un boutique-atelier. Este anul în care Jeanne a devenit prima femeie care a condus o casă de modă. Maison de Couture se afla pe Rue de la Paix din Paris, lângă celebra Casă de Worth care apatţinea unuia dintre cei mai renumiţi croitori de lux din Paris. Jeanne se ocupa de creaţie şi design, în timp ce soţul ei conducea afacerea.

AVENTURA CASEI PAQUIN A ÎNCEPUT OFICIAL
Creaţiile sale principale - rochiile de seară în culori pastelate, inspirate de moda secolului al XVIII-lea, înfrumusețate cu blănuri sau inele de dantelă - i-au oferit rapid notorietate. Modelele lui Jeanne Paquin au avut un impact puternic asupra doamnelor bogate din Franţa. În plus, ea a înţeles repede importanța marketingului și a promovării brandului, astfel că nu ezita să organizeze "spectacole de modă" pentru a-și promova noile modele. 
Pentru a satisface cererea crescândă de rochii, şi-a lărgit atelierul, angajând până la 2000 de muncitori. Clienţii ei erau adevărate celebrităţi:
reginele Belgiei, Portugaliei și Spaniei, actriţele cele mai cunoscute din La Belle Époque, cum erau Liane de Pougy și La Belle Otero se îmbăcau de la ea. Casa de modă Paquin a creat haine şi pentru soţiile magnaților americani. Familiile Astor, Ballantines, Rockfeller, Vanderbilt și Wannamaker deveniseră clienţii ei.
DE LA PARIS LA NEW YORK ŞI BUENOS AIRES
Cu o creștere spectaculoasă a vânzărilor și o cerere tot mai mare de îmbrăcăminte de lux, Jeanne a decis să deschidă un showroom la Londra. În 1896, cu ajutorul financiar al unor investitori britanici, a deschis sediul Casei Paquin din Anglia. În 1912, a deschis un magazin în New York, pe Fifth Avenue, apoi în Buenos Aires și la Madrid, în 1914.
Jeanne avea un talent pentru afacerile de modă și era foarte activă în comunitatea de couture. Aceste abilități au făcut-o să devină prima femeie care a avut un stand propriu la Expoziția Universală din 1900, unde a fost numită președinte al Secției de modă.
Femeile de înaltă societate care își puteau permite haine haute couture aveau dulapurile pline de rochii Paquin. A devenit, de asemenea, renumită pentru rochiile ei de tango, colecțiile de lenjerie și hainele de blană.
Jeanne Paquin a fabricat şi pălării de lux, fiind unul dintre primii designeri care au aplicat aripi întregi de păsări pe vârful pălăriilor extravagante.
CÂND REFLECTOARELE SE STING
S-a retras din lumea modei în 1920, transferând întreaga responsabilitate a atelierelor asistentului său, Madeleine Wallis. Wallis a rămas designer pentru Casa Paquin până în 1936, anul în care a murit Jeanne. Au urmat apoi alţi şi alţi designeri care au devenit celebri datorită renumelui casei pentru care lucrau.
Atelierele Paquin au fost închise pe 1 iulie 1956, dar creațiile sale rămân o dovadă a eleganţei care a caracterizat La Belle Epoque.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp