Treceți la conținutul principal

Papesa Ioana, misterul nedeslușit al Vaticanului

Potrivit mitului, Papesa Ioana s-ar fi născut în anul 818, în familia unor misionari englezi din Mainz, Germania și era o fată de o frumusețe sclipitoare. Când avea 12 ani, tânăra s-a îndrăgostit de un călugăr, a fugit de acasă, s-a îmbracat în haine bărbătești și a intrat la mănăstirea unde slujea iubitul ei pentru a-i fi alături. 
Deghizată și purtând numele de Ioan Anglicus, tânăra își petrece zilele rugându-se. Dar în scurt timp, înșelătoria e descoperită, iar călugărul și fata sunt nevoiți să fugă. Ca sa scape de pedeapsa Bisericii, pleacă în pelerinaj prin Europa, cu gândul să ajungă în Țara Sfântă. 
La Atena, călugărul o părăsește, iar Ioana pleacă spre Roma. Sub falsa înfățișare de bărbat, ea lucrează, conform unor surse, ca notar și ajunge, curând, foarte cunoscută. Slujitorii Papei o îndrăgeau pentru inteligență și credința ei nemărginită. 
La moartea Papei Leon al IV-lea, în anul 855, când Ioana avea 38 de ani, este aleasă în unanimitate succesor al acestuia și ocupă Scaunul papal sub numele de Ioan al VIII-lea. Nimeni de la curtea papală nu știa că sub veșmintele sfinte se ascunde o femeie. Secretul Ioanei este descoperit de slujitorul ei personal care, în scurt timp, îi devine amant. Papesa rămâne însărcinată, dar ascunde sarcina timp de mai multe luni. Momentul nașterii copilului a fost, însă, cât se poate de public, în timpul unei procesiuni, iar mulțimea a asistat îngrozită la venirea pe lume a copilului papesei. Furioși, oamenii ar fi legat-o pe Ioana de coada calului, ar fi târât-o prin colbură și ar fi ucis-o cu pietre. Aceeași soartă a avut-o și copilul nou-născut.
După răzbunarea mulțimii, cardinalii proclamă foarte repede un nou papă, pe Benedict al III-lea.
Prima menționare a papei femeie apare în cronica Chronica Universalis Mettensis al lui Jean de Mailly, care scrie: 
„Unul dintre Papi nu este inclus in lista oficiala a Suveranilor Pontifi. A fost o femeie care s-a deghizat in barbat si a reusit sa devina cardinal, apoi Papa. Intr-o zi, in timp ce se afla calare pe un cal, a nascut un copil. Imediat, potrivit legii romane, a fost legata de coada calului si tarata si ucisa cu pietre. In locul in care a fost ingropata scrie: “Petre, Pater Patrum, Papisse Prodito Partum” (O, Petru, condamna nasterea femeii Papa). Tot atunci a fost decis un post negru de 4 zile, numit “postul femeii Papa”.
Legenda este preluată de Martin de Opava în Chronicon Pontificum et Imperatorum:
"John Anglicus, născută la Mainz, a fost papă timp de doi ani, șapte luni și patru zile și a murit la Roma, după care scaunul papal a fost vacant timp de o lună. A născut în timpul unei procesiui de la Catedrala Sfântul Petru la Lateran, pe o stradelp numită acum Via Sacra, aflată între Colosseum și Biserica Sfântului Clement. Se spune că a fost îngropată în același loc. Papii care i-au urmat nu au mers niciodată pe acel drum, din cauza acestui eveniment rușinos din istoria bisericii."
O altă versiune a Chronicon-ului spune că femeia papă nu a fost ucisă imediat după naștere, dar a fost detronată și a trăit mulți ani ispășindu-și pedeapsa. Se pare că fiul născut pe străzile Romei ar fi devenit Episcop de Ostia și ar fi slujit în catedrală la ]nmormântarea mamei sale.
Timp de multe secole, legenda papesei a circulat în Italia și în întreaga Europa. Strădania bisericii de a o nega cu argumente, documente și înscrisuri a fost inutilă. Povestea Papesei Ioana, femeia ajunsă în vârful ierarhiei bisericii, este, și astăzi, subiectul unor dezbateri aprinse, deși nu există dovezi palpabile în sprijinul existenței sau, dimpotrivă, al inexistenței pontificatului Ioanei.












Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni