Treceți la conținutul principal

De ce papii poartă pantofi roșii


Veșmintele papale sunt, în mod tradițional, de aproape 600 de ani, albe. La Roma, în apropierea Vaticanului, există un mic atelier care confecționează exclusiv ținutele suveranilor pontifi, iar tradiţia spune că, înaintea numirii unui nou papă, sunt confecţionate trei rânduri de haine, de diferite mărimi, astfel încât, indiferent de cine va fi desemnat, acesta să aibă la dispoziţie o ţinută pentru ceremonie. Alegerea culorii pantofilor pe care îi poartă papii a rămas, însă, mult timp un mister. Roșii, maro, negri sau albi? Sau poate verzi sau albaștri. Dar de ce?

Cu 500 de ani înainte de nașterea lui Isus, pantofii roșii erau purtați doar de aristocrați pentru că erau foarte scumpi. Colorarea pielii erau extrem de dificilă, nuanța se obținea cu ajutorul unui colorant adus din zona Mării Mediterane și era, de fapt, o culoare roșie-stacojie, provenită din extracția moluștelor din Mediterană, în timp ce pielea pantofilor provenea de la vitele Chianina. 
Papa Pius al V-lea, care a aparținut ordinului dominican, este cel care a schimbat, la începutul pontificatului său, în 1566, culoarea papală de la roșu la alb, pentru că ordinul său religios avea albul drept culoare tradițională, îmbrăcămintea monahală  fiind albă cu scapular alb. Papii care i-au urmat au menținut tradiția începută de Pius al V-lea, iar pantofii roșii au rămas singurul element al veșmintelor papale originale.  Trebuie spus că, pentru Biserica Catolica, culoarea roșie însemnă sângele martirilor care s-au jertfit pentru credință.


Pantofii papali din piele de culoare roșie erau pantofii pe care pontifii îi purtau în deplasările în aer liber și nu trebuie confundați cu papucii papali de interior sau sandalele episcopale, care erau parte a ținutei liturgice obligatorii pentru toți episcopii catolici.
Ca toți nobilii, papii purtau papuci (pantofole, cum spuneau italienii) în timpul șederii în interiorul reședintei și pantofi de piele în timpul plimbărilor și vizitelor. Papucii papali de interior erau realizați din catifea sau mătase roșie, erau decorați cu o panglică aurie și aveau o cruce de aur in centru.
Înainte de 1969, Papa, ca toți episcopii și înalții prelați, purta sandale episcopale în timpul Liturghiei, a căror culoare varia astfel încât să se potrivească cu culoarea Liturghiei.
Pantofii de exterior erau realizați din piele lăcuită de Maroc, obligatoriu aveau culoarea roșie și aveau încrustată o cruce de aur. Crucea era extinsă peste pantof, spre talpă. În secolul al XVIII-lea capetele crucii s-au scurtat, așa cum se vede în imaginea de mai jos care înfățișează pantofii Papei Pius al VII-lea. Acest tip de pantofi aveau talpa foarte subțire și erau numiți "pantofola liscia" sau papuci netezi.


După 1958, Papa Ioan al XXIII-lea a dorit să îmbunătățească imaginea pantofilor papali, așa încât a ordonat designerilor să adauge catarame de aur pantofilor roșii. Următorul papă, Paul al VI-lea, a eliminat complet crucea de aur de pe încălțări și a decis să renunțe și la obiceiul pe care îl aveau credincioșii, acela de a săruta picioarele papei. La pantofii roșii nu a renunțat, însă, și mărturie stau fotografiile din vizita pe care a făcut-o în 1964 la Ierusalim. Cinci ani mai târziu, Papa Paul a interzis cataramele pentru toate modelele de încălțăminte ce se purtau la curtea papală, inclusiv pentru cea purtată de înalții prelați. Tot el este cel care a oprit utilizarea catifelei pentru papucii de interior, pentru mozzetta, adica acea capă care acoperă umerii și zona pieptului și, evident, pentru pantofii papali. A păstrat însă culoarea roșie pentru pantofii de exterior. 

Următorul papă, Ioan Paul I, cel care a murit după doar 33 de zile de pontificat, a purtat pantofii roșii, iar succesorul său, blândul Papa Ioan Paul al II-lea a păstrat tradiția pantofilor roșii doar în primii ani ai pontificatului său. A renunțat însă la acest obicei și a adoptat purtarea pantofilor de culoare maro, extrem de simpli, cu șireturi sau fără. Papa Ioan Paul al II-lea a purtat, în multe ocazii, pantofi de culoare albă, tip loafer.

Papa Benedict al XVI-lea a restaurat, însă, utilizarea pantofilor papali roșii, iar aceștia erau furnizați de cizmarul său personal, Adriano Stefanelli din Novara. În 2008, tot Papa Benedict a reintrodus folosirea capei "mozzetta" din mătase albă de Damasc pe care o asorta cu papucii de mătase de culoare albă. Presa l-a criticat pe Benedict nu atât pentru această decizie, cât mai ales pentru că a apelat la designeri de lux pentru confecționarea veșmintelor și încălțărilor sale, fiind numit "Papa Prada". Nici episcopii săi nu au fost uitați pentru că presa a dezvăluit că poartă haine Armani. 
Papa Francis a ales să poarte pantofi simpli, de culoare neagră, renunțând la tradiția pontificală. Mozzetta papală și tabarro (mantaua) sunt astăzi singurele rămășițe ale tradiționalei culori roșii specifice veșmintelor papale. 



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...