DOSARE SECRETE

Prințesa Elisabeta Alexandra Louise Alice de Hesse s-a născut pe 1 noiembrie 1864 și a fost al doilea copil al lui Ludovic al IV-lea, Mare Duce de Hesse și al Prințesei Alice a Regatului Unit, deci nepoată a reginei Victoria. Elisabeta și familia ei trăiau modest față de standardele regale, copiii își făceau singuri curat în cameră, iar mama lor, Alice, le cosea hainele. În timpul războiului austro-prusac, adeseori Prințesa Alice o lua pe Elisabeta cu ea în timp ce vizita soldații răniți într-un spital din apropiere. Când și-a pierdut mama și sora mai mică in urma îmbolnăvirii cu difterie, Elisabeta a suferit enorm. În adolescență, Elisabeta s-a îndrăgostit de Marele Duce Serghei Alexandrovici al Rusiei. Mătușa Elisabetei, împărăteasa Maria Alexandrovna a Rusiei, venea frecvent în vizită la Hesse și de multe ori era însoțită de fiii ei mai mici, Serghei și Paul. Serghei era un tânăr foarte credincios, care la început n-a impresionat-o prea mult pe Elisabeta. Însă după moartea...

Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg s-a născut pe 6 martie și a fost fiica prințului Philip Joseph de Salm-Kyrburg și a Mariei Theresa de Hornes. Prințesa s-a născut la Paris, unde părinții ei, aristocrați germani, s-au mutat în jurul anului 1750. Amalie avea trei surori și un frate, toți mai mari, și a primit educația potrivit rangului ei, studiind mai întâi la mănăstirea Port Royal, apoi la cea de la Bellechasse. În 1782, la cererea părinților ei, prințesa s-a căsătorit cu Anton Aloys, Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen. În primăvara anului 1783, tânăra era deja însărcinată și, anul următor, soții se mută la Sigmaringen, reședința soțului ei. Dar noul oraș nu a fost deloc pe gustul ei astfel că, la zece săptămâni după nașterea fiului ei, Karl, prințesa s-a întors în orașul natal, Paris, părăsindu-și soțul,și a decis să rămână aici. În timpul Revoluției franceze, unicul frate al Amaliei, Frederic al III-lea, și iubitul pe care prințesa și-l făcuse după ce își părăsise so...

Domniţa Bălaşa a fost cel de-al noualea copil și a șasea fiică a domnitorului Constantin Brâncoveanu si a soției lui, doamna Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popești, un comerciant ridicat la rang boieresc de Mihai Viteazul și pus pe tron de familia Cantacuzini. Bălașa s-a născut in anul 1693, în cel de al cincilea an de domnie al tatălui său și, ajunsă la varsta de 15 ani, în mai 1708, a fost măritată, la dorința lui Constantin Brâncoveanu, cu Manolache Lambrino San Chirita Andronache Rangavi. Acesta provenea dintr-o famile de origine greacă, fiind fiul marelui hartofilax al Patriarhiei din Constantinopol, și a fost ridicat la funcția de mare ban al Craiovei și ispravnic al scaunului Bucureștilor. Intrat în dizgrația sultanului Ahmed al III-lea, Constantin Brâncoveanu avea să piardă în 1714 tronul Țării Românești. Capugiul Mustafa-aga, unul dintre cei mai vechi prieteni ai lui Brâncoveanu, a fost trimis la București și primit de domnitor în marea sală de audiență. Scena ...

Antonio Lucio Vivaldi s-a născut pe 4 martie 1678, la Veneția, fiind fiul lui Giovanni Battista Vivaldi, violonist în orchestra Domului San Marco, și a Camillei Calicchio. Copilul a fost botezat acasă imediat după naștere chiar de către moașă, ceea ce a dus la presupunerea că starea lui de sănătate era precară. Vivaldi avea opt frați, iar tatăl său, Giovanni Battista, era frizer înainte de a deveni violonist profesionist. El l-a învățat pe Antonio să cânte la vioară, tot el fiind unul dintre fondatorii Sovvegni dei musicisti di Santa Cecilia, o asociație locală de muzicieni. În timpul copilăriei, sănătatea lui Antonio a fost problematică. Unul dintre simptomele frecvente, strettezza di petto ("apăsare în piep"), a fost interpretat ca o formă de astm. Acest lucru nu l-a împiedicat pe copil să învețe să cânte la vioară, să compună sau să ia parte la activități muzicale, deși i s-a interzis să cânte la instrumente de suflat. În 1693, la vârsta de cincisprezece ani, a încep...

Victoria Melita, sora mai mica a Reginei Maria, s-a născut pe 25 noiembrie 1876 în Palatul San Anton din Malta, motiv pentru care cel de-al doilea nume al său a fost Melita. Tatăl ei era prințul Alfred, Duce de Edinburgh, al doilea fiu al reginei Victoria, iar mama era Maria Alexandrovna a Rusiei, fiica țarului Alexandru al II-lea.   După ce Alfred şi-a terminat misiunea de ofiţer de marină în Malta, familia s-a întors în Anglia, locuind în următorii ani la Eastwell Park. În ianuarie 1886, la scurt timp după ce prințesa Victoria a împlinit nouă ani, familia a părăsit din nou Anglia pentru că tatăl a fost numit comandant-șef al escadrilei navale mediteraneene, cu sediul în Malta şi, pentru următorii trei ani, familia a locuit la Palatul San Anton din Malta, locul de naștere al Victoriei. În copilărie, prinţesa a avut un temperament dificil. Era timidă, prea serioasă și sensibilă, talentată la desen şi la muzică. Era deosebit de apropiată de sora ei, Maria, care va deveni re...

Carol s-a născut în Danemarca, fiind unicul fiu al regelui Canut al IV-lea al Danemarcei şi al soţiei sale, Adela de Flandra. Tatăl său a fost asasinat în catedrala din Odense în 1086, iar Adela s-a refugiat, înapoindu-se în Flandra, împreună cu Carol, pe atunci copil. Copilul a crescut la curtea comitală a bunicului său, Robert I Frizonul și a unchiului, Robert al II-lea. În 1092, Adela a plecat în sudul Italiei pentru a se căsători a doua oară, cu Roger Borsa, ducele normand de Apulia, lăsându-l pe micuţ în Flandra. În 1111, contele Robert al II-lea a murit, locul său fiind luat de vărul lui Carol, Balduin al VII-lea, iar tânărul a devenit un sfătuitor apropiat al noului conte care în, jurul anului 1118, a stabilit căsătoria lui Carol cu moștenitoarea comitatului de Amiens, Margareta de Clermont. Balduin a fost rănit pe când lupta cu regele Franței în septembrie 1118, și, neavând copii, l-a desemnat pe Carol ca succesor înainte de a muri, pe 19 iulie 1119. Devenit conte de Fla...

Caroline de Brandenburg-Ansbach s-a născut pe 1 martie 1683 la Ansbach, în Germania, fiind fiica lui Johann Friedrich, Margraf de Brandenburg-Ansbach și a celei de-a doua soții, Prințesa Eleonora Erdmuthe de Saxa-Eisenach. Când fetiţa avea trei ani, ta tăl ei a murit de variolă la vârsta de 32 de ani,   iar Caroline și fratele ei mai mic, Wilhelm Frederick, au părăsit Ansbach împreună cu mama lor. În 1692, mama Carolinei s-a căsătorit cu Electorul de Saxonia, astfel că ea și copiii s-au mutat la curtea saxonă, la Dresda. Doi ani mai târziu, Eleonore Erdmuthe a devenit din nou văduvă după ce soțul ei a contactat variolă de la una dintre metresele sale. Eleonore a murit în 1696, iar copiii, Caroline și Wilhelm Frederick, s-au întors la Ansbach pentru a sta cu fratele lor vitreg, Margraful Georg Frederick II. Curând Caroline a ajuns la Lützenburg în afara Berlinului, în grija lui Frederick Elector de Brandenburg și a soției acestuia, Sophia Charlotte, care fusese prietenă cu mama...